12. Care din aspectele indicate caracterizează tumorile dento-maxilare benigne?
a) creșterea lentă
b) creșterea rapidă
c) invaderea țesuturilor adiacente
d) compresia țesuturilor adiacente
e) rezorbția rădăcinii dinților, situați în zona creșterii tumorii
13. Care din aspectele indicate caracterizează tumorile dento-maxilare maligne?
e) dimensiuni mari
14. Indicați modificările radiologice caracteristice tumorii dento-maxilare benigne:
a) distrugerea osului alveolar, astfel încât dinții apar ca "plutind în spațiu"
b) rezorbția rădăcinii dinților
c) mărginile regulate, bine delimitate
d) mărginile neclare
e) periostita aciculară sau întreruperea de periost (triunghiul Codman) în zona tumorii
15. Indicați modificările radiologice caracteristice tumorii dento-maxilare maligne:
16. Care din modificările indicate sunt caracteristice pentru ameloblastom:
a) localizarea mai frecventă în regiunea mandibulei
b) localizarea mai frecventă în regiunea maxilei, în proximitatea sinusului maxilar
c) are contur clar
d) frecvent are septuri în interior (aspect de "faguri de miere")
e) are contur șters
17. Aspectul radiologic de "faguri de miere" sau "bule de săpun" este caracteristic pentru:
a) ameloblastom
b) cementom
c) chistul odontogen
d) odontomul complex
e) odontomul compus
18. Care din cele enumărate sunt chisturi odontogene:
a) chistul radicular
b) chistul naso-palatin
c) chistul folicular
d) chistul residual
e) chistul medio-mandibular
19. Care din cele enumărate sunt chisturi neodontogene (disembriopatice):
d) chistul medio-mandibular
e) chistul medio-palatin
127. Care din cele enumărate sunt chisturi neodontogene (disembriopatice):
129. Care din afirmații caracterizează chistul folicular:
a) nu are comunicare cu spațiul periodontal
b) comunică cu spațiul periodontal
c) poate conține dinți sau structurile similare dinților
d) se dezvoltă la locația unui dinte inclus
130. Care din afirmații caracterizaează chisturile neodontogene:
a) se dezvoltă mai frecvent pe linia mediană a maxilei sau mandibulei
b) se dezvoltă mai frecvent în spațiul periapical al dintelui, afectat de un proces inflamator
c) se dezvoltă mai frecvent în locația unui dinte inclus
d) se dezvoltă în locația canalelor și suturilor
e) în cazul în care se dezvoltă din epiteliul canalului inciziv, frecvent are forma "inimii din care de joc"
Care din cele enumărate reprezintă aspectul principal pentru diagnositul radiologic diferențal al chistului periapical, spre deosebire de un granulom periapical:
a) dimensiunile mai mult de 1 cm în diametrul
b) dimensiunile mai puțin de 1 cm în diametrul
c) comunică cu spațiul periodontal
d) se dezvoltă în locația unui dinte, afectat de un proces carios
e) este radiotransparent
132. Care din cele indicate radiografic apare cel mai opac:
a) smalțul
b) dentina
c) osul alveolar
d) camera pulpară
e) lamina dura
133. Chistul este:
a) cavitate patologică cu captușeala epitelială
b) cavitate patologică fără captușeala epitelială
c) cavitate patologică cu conținut lichidian, semilichidian sau gazos
d) cavitate patologică, care s-a dezvoltat datorită acumulării de conținut purulent în țesuturi
e) cavitate normală caracteristică unor regiuni anatomice
134. Cel mai frecvent, chisturile se pot localiza în următoarele regiuni:
a) unghiul mandibulei
b) regiunea molarilor al 3-lea în maxilla
c) regiunea caninelor
d) sinusul maxilar
e) foramen inciziv
135. Macrodonția este:
a) creșterea numărului de dinți pe arcadă
b) mărirea în dimensiuni a unui dinte cu morfologia păstrată
c) îngroșarea rădăcinii dintelui
d) mărirea în volum a camerei pulpare cu scurtarea rădăcinilor
e) micșorarea în dimensiuni a unui dinte
136. Microdonția este:
a) micșorarea numărului de dinți pe arcadă
b) micșorarea unui dinte în dimensiuni cu morfologia păstrată
c) scurtarea rădăcinii dinților cu alungirea camerei pulpare
d) micșorarea volumului camerei pulpare cu alungirea rădăcinilor
e) absența completă a dinților pe arcadă
137. Oligodonția este:
a) absența congenitală a peste șase dinți
b) absența congenitală completă a dinților
c) edentația la un pacient de vârsta înaintată
d) absența congenitală a 1-2 dinți din arcada
e) hipopazia rădăcinilor
138. Anodonția este:
a) absența completă congenitală a dinților
b) absența congenitală a peste 6 dinți
c) absența congenitală a 1-2 dinți din arcadă
d) edentația completă la un pacient de vârsta senilă
e) edentația completă postttraumatică
139. Dintele impactat este:
a) un mugure al dintelui permanent la un copil de vârstă fragedă
b) un dinte care nu poate erupe adecvat din gingie
c) un dinte supranumărar
d) incluziune în chist folicular
e) un dinte, erupt în poziția incorectă
140. Dilacerarea este:
a) răsucirea rădăcinii dintelui
b) schimbarea locului cu dintele vecin
c) unirea dinților prin formarea complexului de rădăcini commune
d) ieșirea dintelui din arcadă
e) neeruperea dintelui
141. Sinodonția este:
a) contopirea a doi dinți
b) separarea unui dinte în doi dinți
c) schimbarea locului cu dintele vecin
d) răsucirea rădăcinii dintelui
e) ieșirea dintelui din arcadă
142. Semnul radiologic principal pentru diagnosticul diferențial între granulom periapical și chist periapical este:
a) dimensiunea zonei transparente periapicale
b) extinderea procesului carios
c) îngroșare de lamina dura
d) lărgirea spațiului periodontal
e) dispariția spațiului periodontal
143. Fenomenul „burn-out” este:
a) un artefact, vizibil sub forma unei benzi sau triunghi radiotransparent care poate fi confundat cu demineralizarea țesuturilor duri dentare
b) un artefact, apărut din cauza poziționării incorecte a filmului radiologic
c) un artefact în formă de flăcări de foc vizibil în zona apexului radicular care reprezintă distrucția țesutului osos
d) zonă rotundă radiotransparentă pe suprafața ocluzală a dintelui
e) zonă opacă în regiunea camerei pulpare
144. Clasificarea radiologică a fracturilor masivului facial include:
a) Leziuni ale dinţilor şi ale ţesuturilor de susţinere
b) Fracturi ale mandibulei
c) Fracturi ale treimii mijlocii a scheletului facial (maxila)
d) Fracturi ale oaselor nazale
e) Fracturi ale vertebrelor cervicale
145. Clasificarea leziunilor traumatice ale dinţilor şi ale ţesuturilor de susţinere include:
a) Luxații în articulația temporo-mandibulară
b) Fracturi ale dinţilor
c) Luxaţii traumatice ale dinţilor
d) Fracturi ale osului alveolar
e) Fracturi ale procesului coronoid
146. Semnele radiologice ale fracturei regiunii maxilo-facialesunt:
a) linia de fractură
b) deplasarea fragmentelor
c) deformarea conturului structurilor anatomice
d) tumifierea țesuturilor moi
e) opacifierea sinusului paranasal
147. Limitările diagnosticului radiografic al fracturilor masivului facial se datoresc:
a) localizării fracturii
b) gradului deplasării sau separării fragmentelor
c) poziţiei filmului şi conului localizator al aparatului în relaţie cu linia de fractură
d) vechimii fracturii
e) implicării țesuturilor adiacente în proces patologic
148. Câte radiografii este necesar de realizat pentru interpretarea corectă a fracturilor dentare:
a) Cel puţin 2, realizate din unghiuri diferite
b) Cel puţin 3, realizate din unghiuri diferite
c) Cel puţin 4, realizate din unghiuri diferite
d) radiografie în plan frontal
e) oropantomografie
149. Care din investigațiile imagistice enumărate pot fi indicate pentru diagnosticarea fracturii demandibulă:
a) ortopantomografie
b) tomografia computerizată
c) investigația imagistică prin rezonanța magnetică
d) radiografia craniului în plan frontal
e) radiografia de profil a craniului
