150. Câte tipuri de fracturi include clasificarea Le Fort:
1
2
3
4
5
151. Fractura Le Fort I se mai numește:
a) Fractura orizontală inferioară
b) Fractura orizontală mijlocie
c) Fractura orizontală superioară
d) Fractura transversală
e) Fractura simultană
152. Fractura Le Fort II se mai numește:
153. Fractura Le Fort III se mai numește:
154. În caz de fractură Le Fort I, linia de fractură trece prin:
a) Palatul dur
b) Marginea alveolară a osului maxilar cu dinţii aferenţi
Orbiita
d) Sinusul maxilar
e) Marginea alveolară a mandibulei cu dinţii aferenţi
155. În caz de fractură Le Fort II, linia de fractură trece prin:
c) Oasele și septul nazal
e) Peretele medial și inferior al orbitei
156. În caz de fractură Le Fort III, linia de fractură trece prin:
b) Peretele orbitei
c) Oasele nazale
d) Zigomă
e) Marginea alveolară a osului maxilar cu dinţii aferenţi
157. În cazul suspiciunii de fractură Le Fort I, metode radiologice de investigație relevante sunt:
a) ortopantomografia
b) tomografia computerizată
c) radigrafia oaselor nazale
d) radiografia craniului în proiecția de față
e) radiografia de profil a craniului
158. În cazul suspiciunii de fractură Le Fort II, metode radiologice de investigație relevante sunt:
c) radiografia axială a craniului
d) radiografia craniului în plan frontal
159. În cazul suspiciunii de fractură Le Fort III, metode radiologice de investigație relevante sunt:
160. În caz de fractură a mandibulei cu evoluția necomplicată, controlul radiografic se efectuează:
a) imediat după imobilizare
b) peste 24 de ore după imobilizare
c) peste 5-7 zile
d) peste 2 săptămâni
e) peste 1,5 luni
161. Care din semnele indicate se depistează pe radiografia efectuată peste 5 zile după producerea fracturii mandibulei în caz de evoluție necomplicată aacesteia:
a) lărgirea liniei de fractură
b) dispariția liniei de fractură
c) osteoporoza
d) neclaritatera conturului fragmentelor osoase
e) conturul fragmentelor osoase clar, zimțat
162. Fracturi ale mandibulei cel mai frecvent se produc la nivelul de:
a) colul mandibulei
b) unghiul mandibulei
c) corpul mandibulei la nivelul molarilor și caninilor
d) corpul mandibulei la nivelul simfizei mentoniere
e) procesul coronoidian
1. În cazul suspiciunii de fractură a mandibulei, metode radiologice de investigație relevante sunt:
b) radiografii ocluzale
c) radiografia oblică a mandibulei
d) radiografia axială a craniului
e) radiografii periapicale
2. Indicați cerințele pentru investigație radiografică în cazul traumatismului dentar:
a) se efectuează radiografii periapicale
b) se efectuează și radiografii ale dinților din arcada dentară opozită
c) se efectuează minimum 2 radiografii cu angulația orizontală diferită
d) se efectuează radiografia craniului în poziția frunte-nas
e) se efectuează radiografii interproximale
3. Diagnosticul radiologic al fracturii dentare este cel mai complicat în caz de:
a) linia de fractură verticală
b) linia de fractură transversală fără deplasarea fragmentelor
d) linia de fractură oblică
c) linia de fractură transversală cu deplasarea fragmentelor
e) luxația concomitentă a dintelui
4. Care din semnele radiologice indicate se consideră relevante și ajută în stabilirea diagnosticului în caz de fractura dentară cu linia verticală (longitudinală) de fractură:
a) lărgirea spațiului periodontal de-a lungul întregii lungimi
b) hipertransparența periapicală
c) lărgirea camerei pulpare
d) deformarea camerei pulpare
e) îngustarea spațiului periodontal de-a lungul întregii lungimi
5. În perioada tardivă după fractura mandibulei, este necesar de efectuat investifația radiografică:
a) a articulației temporo-mandibulare
b) a arcadei dentare opozite
c) a sinusurilor paranazale
d) a orbitelor
e) a corpului mandibulei
6. Care din metode imagistice enumărate sunt relevante pentru evaluarea cariei dentare:
a) radiografia periapicală
b) radiografia interproximală
c) radiografia ocluzală
d) tomografia computerizată cu fasciculul conic (CBCT)
e) radiografia oblică a mandibulei
7. Care din metodele indicate este mai rațional de efectuat pentru diagnosticul cariei dentare ascunse:
a) radiografia retrodentoalveolară
c) ortopantomografia
e) sialografia
8. În care din situațiile patologice enumărate diagnosticul radiologic va fi cel mai informativ:
a) caria medie
b) caria profundă
c) caria în stadie de maculă
d) pulpita acută
e) periodontita acută
9. În care din situațiile patologice enumărate diagnosticul radiologic va fi cel mai informativ:
a) caria în stadie de maculă
c) pulpita acută
d) periodontita cronică în exacerbare
e) caria medie
10. Complicații locale ale cariei dentare sunt:
a) Pulpita
b) necroza pulpară
c) leziuni periapicale
d) osteomielita a maxilarelor
e) endocardita infecțioasă
11. Pe imaginea radiografică, caria de smalț reprezintă:
a) mică ancoșă pe conturul amelar
b) proeminență pe conturul amelar
c) dilatare a spațiului ligamentar
d) zonă radiotransparentă
e) zonă radioopacă
12. Complicațiile regionale (de vecinătate) ale cariei dentare sunt:
a) osteomielita a maxilarelor
b) sinusita maxilară odontogenă
c) endocardita infecțioasă
d) granulom periapical
e) pulpita acută
13. Complicațiile la distanță ale cariei dentare pot fi:
a) Artrite
b) sepsis
d) abces periapical
e) sinusita maxilară odontogenă
14. În care din situațiile clinice enumărate investigația radiologică va fi cel mai puțin informativă:
a) pulpita acută
b) pulpita cronică
c) periodontita cronică
e) granulom periapical
15. Indicați semnele radiografice caracteristice procesului inflamator periapical:
a) dilatarea spațiului periapical
b) distrugerea de lamina dura
c) distrucția osului alveolar adiacent
d) apariția zonei radiotransparente în coroana dentara
e) opacifiere în sinusul maxilar
16. Pentru diagnosticul radiologic diferențial între penetrarea rădăcinii dentare în sinusul maxilar și suprapunerea imaginii rădăcinii peste imaginea sinusului, importanța principală o are:
a) integritatea de lamina dura
b) numărul de rădăcini ale dintelui
c) prezența opacității în sinusul maxilar
d) afectarea dintelui de un proces carios
e) structura osului alveolar adiacent
17. Care din semne radioloigice indicate sunt caracteristice pentru tratamentul cariei interproximale cu material de obturație radiotransparent, spre deosebire de caria netratată:
a) marginile regulate, clare
b) marginile neregulate
c) forma anatomică a coroanei respectată, simetrică
d) forma coroanei asimetrică
e) deformarea coroanei dintelui adiacent
18. Scopul investigației radiografice în caria dentară este de a aprecia:
a) adâncimea cavității carioase
b) riscul afectării dinților adiacenți
c) calitatea tratamentului
d) prezența complicațiilor locale
e) prezența complicațiilor la distanță