EXAM HEMATO 1

1

CS Fierul se absoarbe în:

1

CS Care din următoarele nu se includ în diagnosticul de anemie B12- deficitară:

1

CS Tratamentul cu fier în anemia fierodeficitară se administrează:

1

CS Care tipuri de anemii predomină în structura generală a morbidităţii prin anemii:

1

CS În care grup de bază a anemiilor întră anemia aplastică:

1

CS Cauza cea mai frecventă a anemiei fierodeficitare este

1

CS Cauza de bază a sindromului sideropenic constă în:

1

CS Cauza cea mai frecventă a anemiei fierodeficitare la copii este:

1

CS În dezvoltarea unei anemii fierodeficitare pot interveni următorii factori:

1

CS În tabloul clinic al unei anemii fierodeficitare se includ următoarele:

1

CS Factorul Castle se formează:

1

CS În diagnosticul diferenţial al anemiei B12- deficitare şi anemiei prin deficit de acid folic sunt
importante următoarele criterii:

1

CS La bolnavii de anemie fierodeficitară de gradul III tratamentul se începe cu:

1

CS Pentru anemia fierodeficitară este corectă:

1

CS În diagnosticul diferenţial al anemiei B12- deficitară şi anemiei prin deficit de acid folic
tratamentul de probă se începe:

1

CS Pentru hematopoieza normală zilnic sunt necesare:

1

CS În patogenia anemiei prin deficit de acid folic joacă rol:

1

CS Eficacitatea clinică evidentă a tratamentului cu fier la bolnavii de anemie fierodeficitară se observă:

1

CS Dispoziţia simptomelor de sideropenie pe fond de tratament cu fier se observă:

1

CS La bolnavii de anemie fierodeficitară de gradul III tratamentul se începe cu:

1

CS Cu referire la anemia aplastică care din următoarele afirmaţii nu este corectă:

1

CS Prezenţa asincronismului în dezvoltarea citoplasmei şi a nucleului eritrocitelor în măduva oaselor
se evidenţiază în diagnosticul de:

1

CS Manifestările clinice ale limfomului Hodgkin depind de:

1

CS În limfomul Hodgkin primar frecvent se afectează:

1

CS În limfomul Hodgkin predomină afectarea primară a ganglionilor limfatici:

1

CS Diagnosticul definitiv al limfomului Hodgkin cu afectarea primară a ganglionilor
limfatici mediastinali se stabileşte după:

1

CS În rezultatul investigării complexe a unui pacient cu limfomul Hodgkin s-a depistat: mărirea
ganglionilor limfatici cervicali din ambele părţi, axilari pe stânga, mediastinali, fără semne de
intoxicare generală. Care este stadiul clinic:

1

CS În stadiile locale (I-II) ale limfomului Hodgkin tratamentul de elecţie este:

1

CS Preponderent în stadiul IV al limfomului Hodgkin se aplică:

1

CS În limfomul Hodgkin, varianta scleroză nodulară este corectă afirmaţia:

1

CS Un criteriu important pentru a suspecta limfomul non-Hodgkin este:

1

CS Cel mai frecvent limfoamele non-Hodgkin primar afectează:

1

CS În limfoamele non-Hodgkin predomină afectarea primară a ganglionilor limfatici:

1

CS Afectarea secundară a sistemul nervos central predomină la bolnavii de limfom non-Hodgkin în
varianta histologică:

1

CS Afectarea măduvei oaselor şi leucemizare mai frecvent se înregistrează la bolnavii de
limfom non-Hodgkin:

1

CS Manifestările clinice ale limfoamele non-Hodgkin sunt determinate de:

1

CS În stadiile generalizate (III-IV) ale limfoamelor non-Hodgkin agresive metoda optimală de
tratament este

1

CS În stadiile locale (I-II) ale limfoamelor non-Hodgkin metoda optimlă de tratament este:

1

CS Substratul morfologic al leucemiei granulocitare cronice îl constituie:

1

CS Leucemia granulocitară cronică se dezvoltă în legătură cu mutaţia la nivelul:

1

CS În stadiul cronic precoce al leucemiei granulocitare cronice leucocitele sunt:

1

CS Cel mai permanent simptom al leucemiei granulocitare cronice este:

1

CS În analiza sângelui periferic în cazurile de leucemie granulocitară cronică se observă leucocitoză
din contul:

1

CS În mielofibroza idiopatică simptomul clinic principal este:

1

CS Anemia în mielofibroza idiopatică mai frecvent este de origine:

1

CS La studierea morfologică a eritrocitelor în mielofibroza idiopatică se observă:

1

CS Proteina transportoare a fierului este:

1

CS Cea mai frecventǎ cauzǎ a anemiei fierodeficitară la bǎrbaţi este:

1

CS O femeie de vârstă reproductivă poate fi anemizată în special pe contul:

1

CS Sindromul de bază in clinica anemiei fierodeficitară este:

1

CS “Pica chlorotică” se întâlneşte numai la:

1

CS În anemia fierodeficitară severă pot fi întâlnite următoarele modificări eritrocitare, cu excepţia:

1

CS La un bolnav cu anemie sunt constatate următoarele date de laborator: fierul seric 4 mkmol/l,
reticulocitele-10‰. Diagnosticul este:

1

CS O particularitate a măduvei oaselor, caracteristică deficitului de fier este

1

CS Prioritate in tratamentul anemiei fierodeficitară au:

1

CS Care din următoarele nu se includ în diagnosticul de anemie fierodeficitară:

1

CS Anemia B12-deficitară este asociată deseori de următoarele cu excepţia:

1

CS Una din cele mai frecvente cauze în apariţia anemiei B12 – deficitare este:

1

CS Vitamina B12 se absoarbe în:

1

CS Cu referire la vitamina B12, care din următoarele afirmaţii nu este adevărată:

1

CS Hematopoieza megaloblasticǎ este prezentă numai la:

1

CS Lipsa factorului Castle ar putea favoriza apariţia:

1

CS Tratament cu vitamina B12 la anemia B12-deficitară se administrează:

1

CS Care din afirmaţiile următoare, referitoare la anemia prin deficitul acidului folic, este corectă:

1

CS Carenţa completă a rezervelor de acid folic este observată după:

1

CS Carenţa de acid folic este responsabilă de:

1

CS Tratamentul cu acidul folic în cazurile de anemie prin deficit al acidului folic se efectuează:

1

CS In dezvoltarea unei anemii aplastice pot interveni urmatoarele:

1

CS Cea mai frecventǎ cauzǎ de deces în anemia aplastică este:

1

CS Medicamentul cu efectul medular cel mai deprimat este:

1

CS Aspectul măduvei oaselor in anemia aplastică este:

1

CS În dezvoltarea microsferocitozei ereditare cel mai important rol îi revine:

1

CS Crizele aplastice, care apar în evoluţia unei anemii hemolitice sunt produse, cel mai frecvent de:

1

CS Chinidina produce anemie hemolitică prin:

1

CS Talasemiile se dezvoltă ca urmare a unei:

1

CS Testul Coombs direct este cel mai util în diagnosticul:

1

CS Care dintre următoarele investigaţii este decisivă pentru diagnosticul talasemiei:

1

CS Precipitarea hemoglobinei sub formă de baghete apare în:

1

CS Testul Coombs direct este cel mai frecvent pozitiv in:

1

CS Care dintre semnele clinice enumerate nu sunt caracteristice pentru purpura trombocitopenică:

1

CS Caracterul imun al purpurei trombocitopenice se confirmă prin:

1

CS Testul modificat în purpura trombocitopenică este:

1

CS Medicamentul de elecţie in tratamentul purpurei trombocitopenice autoimune este:

1

CS Constatarea de laborator în favoarea diagnosticului de purpură trombocitopenică este:

1

CS Care din următoarele nu susţine diagnosticul de purpură trombocitopenică:

1

CS Care din următoarele afirmaţii este corectă referitor la purpură trombocitopenică autoimună:

1

CS În tratamentul purpurei trombocitopenice se recurge la splenectomie:

1

CS Cu referire la hemofilia A este corectă afirmaţia:

1

CS Prioritate in tratamentul hemofiliei A are:

1

CS Testul modificat in hemofilie este:

1

CS Prelungirea timpului de coagulare după Lee-White se întâlneşte în:

1

CS Factorul Willebrand este produs de:

1

CS Care din următoarele afirmaţii cu privire la hemofilie este corectă:

1

CS Diagnosticul morfologic al limfomului Hodgkin se confirmă numai dacă in preparatele histologice
sunt prezente:

1

CS În limfomul Hodgkin, varianta scleroză nodulară primar mai frecvent se afectează:

1

CS Diagnosticul definitiv al limfomului Hodgkin se stabileşte după:

1

CS Un criteriu important pentru limfomul Hodgkin este:

1

CS În rezultatul investigării complexe a unui pacient cu limfomul Hodgkin s-a depistat: mărirea
ganglionilor limfatici mediastinali, splenomegalie, febră până la 38o, transpiraţii. Care este stadiul clinic:

1

CS Schimbările specifice în sângele periferic pentru limfomul Hodgkin sunt:

1

CS În cazurile de leucemizare a limfoamelor non-Hodgkin agresive tabloul sanguin poate fi:

1

CS Schimbările specifice în tabloul clinic al limfoamelor non-Hodgkin cu afectarea primară a
amigdalelor palatine sunt:

1

CS În rezultatul investigării complexe a unui pacient cu limfom non-Hodgkin s-a depistat: mărirea
ganglionilor limfatici cervicali pe stânga şi retroperitoniali. Care este stadiul clinic:

1

CS În limfoamele non-Hodgkin fără afectarea măduvei osoase în analiza generală a sângelui pot fi
următoarele schimbări:

1

CS Diagnosticul de limfom non-Hodgkin poate fi stabilit numai după:

1

CS În cazul unei limfadenopatii cervicale cu suspiciune la un limfom non-Hodgkin cea mai
importantă investigaţie este:

1

CS Pentru leucemia acută sunt caracteristice:

1

CS Sindromul CID e caracteristic pentru:

1

CS Pentru leucemia acută promielocitară este caracteristic:

1

CS Apariţia frecventă a sindromului CID în leucemia acută promielocitară este determinată de:

1

CS Hipertrofia gingivală este întâlnită în mod caracteristic în:

1

CS Care din următoarele afirmaţii referitoare la eritroleucemie nu este adevărată:

1

CS In leucemia acută limfoblastică se constata:

1

CS Care din următoarele afirmaţii referitoare la leucemiile acute nu este adevărată:

1

CS Anomalia cromozomială caracteristică pentru leucemia granulocitară cronică in faza de evoluţie
cronică este:

1

CS Care din factori nu este caracteristic pentru debutul leucemiei granulocitare cronice:

1

CS In faza cronică tardivă a leucemiei granulocitare cronice cel mai frecvent poate fi întâlnit:

1

CS Medicamentul de elecţie în tratamentul leucemiei granulocitare cronice în evoluţie este:

1

CS Care din următoarele afirmaţii confirmă diagnosticul de mielofibroză idiopatică:

1

CS Semnul clinic principal, ce permite de a suspecta mielofibroza idiopatică este:

1

CS Substratul morfologic al tumorii in leucemia limfocitară cronică îl constituie:

1

CS Asocierea anemiei hemolitice autoimune şi trombocitopeniei autoimune ca complicaţie mai
frecvent se întâlneşte în:

1

CS Semnele clinice caracteristice pentru diagnosticul de leucemie limfocitară cronică cu celule
păroase (triholeucocite) sunt:

1

CS Preparatul de elecţie în tratamentul leucemiei limfocitare cronice este:

1

CS In caz de majorare a cifrelor hemoglobinei, care din semnele clinice enumerate sunt in favoarea
diagnosticului de eritremie:

1

CS Complicaţiile frecvente în faza manifestărilor clinice desfăşurate a eritremiei sunt:

1

CS Care este cauza distructiei oaselor în mielomul multiplu:

1

CS Care din următoarele afirmaţii cu referire la eritremie nu este corectă:

1

CS Pentru mielomul multiplu sunt caracteristice următoarele modificări cu excepţie:

1

CS Mărirea viscozităţii sângelui în mielomul multiplu clinic se manifestă prin:

1

CS Preparatul de elecţie în tratamentul mielomului multiplu în caz de insuficienţă renală este:

1

CS Umbrele Gumprecht la studiul frotiului sângelui periferic al unui bolnav cu leucemie limfocitară
cronică reflectă

1

CS Leucemia limfocitară cronică în faza terminală se manifestă prin:

1

CS Care metodă este optimală în tratamentul unui bărbat tânăr cu diagnosticul eritremie, stadiul IIA:

1

CS Leucemia limfocitară cronică se dezvoltă mai frecvent:

1

CS Mutaţia în leucemia limfocitară cronică are loc:

1

CS În stadiul iniţial al leucemiei limfocitare cronice:

1

CS În analiza sângelui periferic în stadiul iniţial în leucemie limfocitară cronică se depistează:

1

CS În analiza sângelui periferic în stadiul manifestărilor clinico-hematologice desfăşurate în leucemie
limfocitară cronică se depistează:

1

CS Leucemia limfocitară cronică în stadiul manifestărilor clinico-hematologice desfăşurate se
manifestă prin:

1

CS Care din semnele clinice enumerate nu sunt caracteristice pentru purpura trombocitopenică:

1

CS Purpura trombocitopenică este o maladie cu dereglarea

1

CS Care din următoarele nu susţine diagnosticul de purpură trombocitopenică:

1

CS În purpura trombocitopenică idiopatică se constată:

1

CS Tratamentul cu corticosteroizi asigură vindecarea completă a pacienţilor cu trombocitopenie
autoimună în:

1

CS Efectuarea splenectomiei în purpură trombocitopenică asigură vindecare în:

1

CS Care din următoarele afirmaţii referitor la hemofilie este corectă:

1

CS Hemofilia se caracterizează prin:

1

CS Forma foarte gravă de hemofilie se dezvoltă dacă nivelul factorilor antihemofilici (VIII şi IX)
constituie:

1

CS Care din următoarele manifestări clinice se întâlnesc în hemofilie:

1

CS Formă gravă de hemofilie se dezvoltă dacă nivelul factorilor antihemofilici (VIII sau IX)
constituie:

1

CS Forma de gravitate medie în hemofilie se dezvoltă dacă nivelul factorilor antihemofilici (VIII sau
IX) constituie:

1

CS La baza dezvoltării manifestărilor clinice ale bolii Rendu-Osler se află:

1

CS Maladia Rendu-Osler se manifestă prin:

1

CS În analiza sângelui periferic în maladia Rendu-Osler sunt posibile următoarele modificări:

1

CS Prioritate în tratamentul hemoragiilor nazale în maladia Rendu-Osler are:

1

CS Teleanjiectazia hemoragică ereditară (boala Rendu-Osler) este o maladie cu dereglarea:

1

CS Timpul de sângerare caracteristic pentru maladia Rendu-Osler este:

1

CS Cauza anemiei hemolitice ereditare microsferocitare este:

1

CS În cazurile de anemie hemolitică ereditară microsferocitară distrucţia sporită a eritrocitelor are
loc în:

1

CS În tabloul clinic al anemiei hemolitice ereditare microsferocitare este caracteristic:

1

CS La baza diagnosticului diferenţial al anemiilor hemolitice de alte grupe de anemii se află:

1

CS La studierea morfologică a eritrocitelor în microsferocitoza ereditară se observă:

1

CS La studierea morfologică a eritrocitelor în ovalocitoza ereditară se observă:

1

CS Metoda eficace de tratament în microsferocitoza ereditară este:

1

CS Metoda de bază pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de talasemie este:

1

CS Pentru tabloul clinic în talasemie este corectă afirmaţia:

1

CS Diagnosticul de anemie hemolitică autoimună se confirmă prin:

1

CS La studierea morfologică a eritrocitelor în stomatocitoza ereditară se observă:

1

CS Pentru talasemie sunt caracteristice:

1

CS Cauza anemiei renale este:

1

CS Metoda de bază pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de hemoglobinurie paroxistică
nocturnă este:

1

CS Metoda eficace de tratament în ovalocitoza ereditară este:

1

CS În cazurile de anemie hemolitică ereditară ovalocitară distrucţia sporită a eritrocitelor are loc în:

1

CS Metoda de bază pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de drepanocitoză ereditară este:

1

CS La pacienţii cu hemoglobinuria paroxistică nocturnă în timpul crizelor hemolitice pot apărea:

1

CS În tabloul clinic al anemiei hemolitice autoimune este caracteristic:

1

CS La pacienţii cu hemoliză slab pronunţată unicul simptom, care confirmă distrucţia sporită a
eritrocitelor este:

1

CS Hemoliza în anemia hemolitică ereditară prin deficitul fermentului glucozo-6-fosfat
dehidrogenazei în eritrocite este provocată de:

1

CS Hemoliza în anemia hemolitică heteroimună este provocată de:

1

CS Leucemia acută se dezvoltă din:

1

CS Afectarea pielei şi ţesuturilor subcutanate se întâlneşte mai frecvent în:

1

CS Manifestările clinice ale neuroleucemiei depind de:

1

CS Neuroleucemia mai frecvent se dezvoltă în:

1

CS Pentru diagnosticul neuroleucemiei are importanţă

1

CS Care din următoarele afirmaţii nu este corectă:

1

CS În diagnosticul leucemiei acute cea mai mare importanţă are:

1

CS Cât timp trebuie de tratat leucemia acută:

1

CS În cazurile de osteodistrucţie la bolnavii de mielom multiplu metoda de elecţie în tratament este

1

CS Substratul morfologic al mielomului multiplu este:

1

CS Pentru confirmarea definitivă a diagnosticului de mielom multiplu are importanţă

1

CS Care afirmaţie este incorectă referitor la mielomul multiplu:

1

CS Pentru inhibarea factorului activator al celulelor osteoclastice în scopul micşorării osteolizei se
foloseşte:

1

CS În scopul micşorării hipercalciemiei se foloseşte:

1

CS Care celulă hematopoietică se afectează primar în eritremie:

1

CS Substratul morfologic al tumorii în eritremiei este:

1

CS Sindromul clinic principal al eritremiei este:

1

CS Care din afirmaţii referitor la eritremie este corectă:

1

CS Pentru diagnosticul eritremiei la trepanobiopsie trebuie să se depisteze:

1

CS Cauza pruritului cutanat în eritremie este:

1

CS Confirmarea definitivă a diagnosticului de eritremie e posibilă prin:

Quiz on EXAM HEMATO 1, created by Cosa Nostra on 10/05/2024.

EXAM HEMATO 1

CS Fierul se absoarbe în:

CS Care din următoarele nu se includ în diagnosticul de anemie B12- deficitară:

CS Tratamentul cu fier în anemia fierodeficitară se administrează:

CS Care tipuri de anemii predomină în structura generală a morbidităţii prin anemii:

CS În care grup de bază a anemiilor întră anemia aplastică:

CS Cauza cea mai frecventă a anemiei fierodeficitare este

CS Cauza de bază a sindromului sideropenic constă în:

CS Cauza cea mai frecventă a anemiei fierodeficitare la copii este:

CS În dezvoltarea unei anemii fierodeficitare pot interveni următorii factori:

CS În tabloul clinic al unei anemii fierodeficitare se includ următoarele:

CS Factorul Castle se formează:

CS În diagnosticul diferenţial al anemiei B12- deficitare şi anemiei prin deficit de acid folic sunt importante următoarele criterii:

CS La bolnavii de anemie fierodeficitară de gradul III tratamentul se începe cu:

CS Pentru anemia fierodeficitară este corectă:

CS În diagnosticul diferenţial al anemiei B12- deficitară şi anemiei prin deficit de acid folic tratamentul de probă se începe:

CS Pentru hematopoieza normală zilnic sunt necesare:

CS În patogenia anemiei prin deficit de acid folic joacă rol:

CS Eficacitatea clinică evidentă a tratamentului cu fier la bolnavii de anemie fierodeficitară se observă:

CS Dispoziţia simptomelor de sideropenie pe fond de tratament cu fier se observă:

CS La bolnavii de anemie fierodeficitară de gradul III tratamentul se începe cu:

CS În diagnosticul diferenţial al anemiei B12- deficitare şi anemiei prin deficit de acid folic sunt
importante următoarele criterii:

CS În diagnosticul diferenţial al anemiei B12- deficitară şi anemiei prin deficit de acid folic
tratamentul de probă se începe:

CS Prezenţa asincronismului în dezvoltarea citoplasmei şi a nucleului eritrocitelor în măduva oaselor
se evidenţiază în diagnosticul de:

CS Diagnosticul definitiv al limfomului Hodgkin cu afectarea primară a ganglionilor
limfatici mediastinali se stabileşte după:

CS În rezultatul investigării complexe a unui pacient cu limfomul Hodgkin s-a depistat: mărirea
ganglionilor limfatici cervicali din ambele părţi, axilari pe stânga, mediastinali, fără semne de
intoxicare generală. Care este stadiul clinic:

CS Afectarea secundară a sistemul nervos central predomină la bolnavii de limfom non-Hodgkin în
varianta histologică:

CS Afectarea măduvei oaselor şi leucemizare mai frecvent se înregistrează la bolnavii de
limfom non-Hodgkin:

CS În stadiile generalizate (III-IV) ale limfoamelor non-Hodgkin agresive metoda optimală de
tratament este