În focarele de difterie dezinfecţia terminală:
este necesară
nu este necesară
este efectuată conform indicaţiilor epidemiologice
este efectuată conform indicaţiilor clinice
este efectuată conform indicaţiilor clinice şi epidemiologice
Selectaţi categoriia de persoane cu risc major de îmbolnăvire la difterie:
copiii de vârstă fragedă
persoanele adulte din sfera de prestări servicii
adolescenţii
copiii, care frecventează instituţiile preşcolare
persoanele nevaccinate indiferent de vârstă şi activitate
Pe parcursul ultimelor 4 ani în populația oraşului C. n-au fost în- registrate cazuri de difterie, în legătură cu ce urmează să fie:
continuată vaccinarea doar a populației din grupe cu risc de infectare
continuată vaccinarea planificată doar a copiilo
întreruptă vaccinarea planificată
continuată vaccinarea planificată doar a adulților
continuată vaccinarea populaţiei conform calendarului de vaccinare
Perioada de incubaţie la difterie este de:
1–2 zile
1 – 7 zile
2–10 zile
8 – 17 zile
3 – 21 zile
Menţinerea procesului epidemic prin difterie în perioada de înre- gistrare a morbidităţii sporadice se datorează:
prezenţei în populaţie a bolnavilor cu forme tipice de difterie
reconvalescenţilor
prezenţei purtătorilor de corinobacterii lizogene în populaţie
purtătorilor de corinobacterii atoxigene
bolnavilor cu forme atipice de difterie
Forme clinice de difterie se dezvoltă la persoanele:
cu nivel redus de imunitate antitoxică
cu nivel redus de imunitate antimicrobiană
cu nivel înalt de imunitate antitoxică la reducerea rezistenţei gene rale a organismului
cu nivel redus de imunitate antivirală
cu nivel înalt de imunitate antimicrobiană
Portajul de corinobacterii toxigene e condiţionat de:
imunitate antitoxică în lipsa imunităţii antimicrobiene
imunitate antimicrobiană în lipsa imunităţii antitoxice
reducerea nivelului protector de imunitate antitoxică
imunitate simultană antitoxică şi antimicrobiană
reducerea imunităţii generale a organismului
Perioada de incubaţie la tusea convulsivă este de:
1 – 6 zile
3–14 zile
7–21 zile
14–28 zile
15 – 45 zile
. Pacientul cu tusea convulsivă este mai contagios:
la finele perioadei de incubaţie
în perioada prodromală şi încă două săptămâni din perioadă convulsivă
în ultimele două săptămâni ale perioadei convulsive
în toată perioada convulsivă
în perioada de convaliscenţă
Din lista propusă selectaţi cea mai eficientă măsură antiepidemică în tusea convulsivă:
dezinfecţia terminală în focarp
tratamentul bolnavului
depistarea precoce şi izolarea bolnavului
rofilaxia postexpunere
) dezinfecţia profilactică
. Măsura de bază în profilaxia tusei convulsive este:
depistarea şi izolarea sursei de agenţi patogeni
dezinfecţia profilactică
vaccinoprevenţia
dezinfecţia de focar
dezinsecţia
Imunitatea postinfecţioasă la tusea convulsivă durează:
5 ani
10 ani
15 ani
20 ani
oată viaţa
Agentul patogen al tusei convulsive se transmite prin:
aerosoli solizi
aerosoli lichizi
cale habituală
contact direc
contact indirect
Grupele de vârstă supuse vaccinării contra tusei convulsive sunt:
copiii cu vârsta până la 2 luni
copiii cu vârsta până la 3 ani
copiii cu vârsta de 5 ani
copiii până la 10 ani
copiii și adulții
Pentru profilaxia de urgenţă a tusei convulsive la persoanele contacte cu bolnavul se utilizează:
DTP
bacteriofagi
imunoglobulină antitoxică antipertusis
preparate antibacteriene
ser imun
. Grupul cu risc înalt de infectare prin tusea convulsivă este:
nou-născuţii
copii de 2–3 ani
elevii
adulţii
persoanele în etate
Bolnavul de rubeolă prezintă pericol:
4 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 4 zile după
7 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 7 zile după
din momentul apariţiei erupţiilor pe corp şi până la involuţia lor
10 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 10 zile după
din primele zile ale perioadei de incubație și toată perioada demanifestări clinice
Afirmaţia corectă pentru rubeolă este:
boala are tendinţă de cronicizare
vaccinarea nu este cea mai eficientă măsură de profilaxie
se poate complica cu malformaţii congenitale
rubeola se înregistrează preponderent la femeile gravide
rubeola se înregistrează preponderent la persoanele adulte
Perioada de incubaţie în rubeolă constituie:
1–3 zile
9–15 zile c
7 – 24 zile d
8–21 zile
3 – 14 zile
În cazul rubeolei imunitatea postinfecţioasă este:
de scurtă durată
de lungă durată
este pentru toată viaţa
nespecifică
determinată de gradul de severitate a bolii
Rujeola face parte din grupul de maladii infecţioase:
antroponoze de etiologie virală
zooantroponoze de etiologie virală
sapronoze de etiologie virală
sapronoze de etiologie bacteriană
antroponoze de etiologie bacteriană
În ce scop poate fi administrată imunoglobulina anti-rujeolă?
vaccinare planificată a populației
revaccinarea persoanelor seronegative la rujeolă
protecţia post-expunere a copiilor care au contactat cu bolnavul de rujeolă
tratarea bolnavilor cu rujeolă
reacții adverse grave la administrarea vaccinului antirujeolic
. Bolnavul de rujeolă prezintă pericol:
3-4 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 4-5 zile de exantem
7 zile până la apariţia erupţiilor pe corp şi 7 zile de exantem
din momentul apariţiei erupţiilor pe corp şi până la involuţia acestora
doar pe perioada eruptivă
oată perioada eruptivă și în convalescență
Perioada maximală de incubaţie în rujeolă la persoanele vaccinate constituie:
11 zile
14 zile
17 zile
20 zile
21 zile
Măsura de bază în combaterea rujeolei este:
izolarea bolnavilor cu rujeolă
dezinfecţia terminală în focar
dezinfecţia curentă în focar
vaccinarea populaţiei
administrarea imunoglobulinei în focare de rujeolă
În conformitate cu recomandările OMS, acoperirea vaccinală a copiilor cu vîrsta pînă la 2 ani cu vaccin antirujeolic este necesar de a fi de circa:
50%
60%
75%
80%
95%
Titrul protectiv de anticorpi în rujeolă constituie:
1:4
1:10
1:20
1:40
1:60
Când poate fi administrat vaccinul anti-rujeolă unui copil care a primit imunoglobulină anti-rujeolică?
după 10 zile
după 2 săptămîni
după 1 lună
după 1,5 luni
după 3 luni
În focarele de rujeolă dezinfecţia terminală:
nu se efectuează
este obligatorie
se efectuiază conform indicaţiilor epidemiologice
are o importanță majoră
este măsura antiepidemică de bază
Spitalizarea bolnavilor cu rujeolă:
este realizată în funcție de indicaţiile epidemiologice
este realizată în funcție de indicaţiile clinice
este obligatorie pentru toți pacienții cu rujeolă
nu este importantă
este realizată în conformitate cu indicaţiile clinico-epidemiologice