Perioada de incubaţie în infecţia meningococică este:
0’ – 2 ore
1–6 zile
2–10 zile
3 – 14 zile
8 – 17 zile
Bolnavul cu formă generalizată de infecţie meningococică este mai contagios în perioada:
prodromală
de incubație
de convalescenţă
catarală
de incubație și catarală
Persoanele contacte cu bolnavul de meningită meningococică se află sub supravegherea medicală timp de:
7 zile
10 zile
14 zile
21 zile
35 zile
Dezinfecţia chimică nu este o măsură obligatorie în focarul cu infecţie meningococică deoarece:
agentul cauzal este foarte rezistent la acţiunea factorilor de mediu
agentul cauzal nu este rezistent la acţiunea factorilor de mediu
agentul patogen este rezistent la acţiunea substanţelor chimice și soluţii dezinfectane
agentul patogen nu este eliminat de sursă în mediul ambiant
dezinfectia terminală este o măsură foarte costisitoare
Supravegherea medicală a persoanelor care au fost în contact cu bolnavul de scarlatină se efectuează timp de:
3 zile
12 zile
. Agentul patogen al scarlatinei este:
Staphylococcus aureus
Streptococcus pyogenes
Staphylococcus epidermidis
Streptococcus viridians
Streptococcus pneumoniae
Perioada maximă de incubaţie la scarlatină este de:
17 zile
Selectați perioada când pacientul cu scarlatină este cel mai con- tagios:
în primele 7-10 zile de la debut
timp de 22 de zile din ziua îmbolnăvirii
doar în perioada de incubaţie
toată perioada de manifestări clinice și convalescenţă
doar în perioada de convalescenţă
Care este condiția de admitere în colectiv a copiilor care frecven- tează instituţiile preşcolare sau sunt elevi ale primelor 2 clase și au făcut scarlatina:
însănătoşirea clinică
12 zile după vindecarea clinică
22 de zile după însănătoşirea clinică
prezentarea rezultatelor negative ale examenului bacteriologic la streptococi
însănătoșire și prezentarea certificatului privind tratamentul cu antibiotice
Pacientul, care a făcut scarlatină se externează din staţionar:
după 2 săptămâni de la debutul infecţiei
la însănătoşire clinică, însă nu mai devreme de a 10-a zi de la debutul bolii
la însănătoşire clinică şi rezultat negativ de examen bacteriologic
la însănătoşire clinică indiferent de rezultatul examenului bacterio- logic
după 22 de zile din ziua îmbolnăvirii
Care este termenul de supraveghere medicală a persoanelor con- tacte dintr-un focar cu scarlatină?
În prevenirea răspândirii tuberculozei printre adulţi rolul prin- cipal îi aparține:
imunoprofilaxiei
dezinfecţiei
dezinsecției
deratizării
ăsurilor de asigurare a condiţiilor socio-igienice şi economice adecvate
În Calndarul vaccinărilor din Republica Moldova pentru profila- xia tuberculozei sunt prevăzute:
doar o administrare de vaccin
o administrare de vaccin în patru prize
o administrare de vaccin și o revaccinare
o administrare de vaccin și două revaccinări
revaccinări la fiecare 10 ani pe parcursul întregii vieți
În focarele de tuberculoză dezinfecţia trebuie efectuată cu soluţie de cloramină de:
1%
b) 3%
5%
10%
20%
Măsura antiepidemică de bază în tuberculoză este:
dezinfecţia în focar
imunoprevenţia
tratamentul bolnavului
deratizarea
dezinsecția
Este contagios pacientul diagnosticat concomitent cu tuberculoză și infecția HIV/SIDA?
nu neapărat
da, chiar înainte de formarea unei caverne şi la identificarea unui aspect radiologic aparent normal
în funcție de statutul imun al persoanei HIV-pozitive
in funcție de perioada infecției cu HIV
nu există astfel de date
Hipersensibilitatea tuberculinică la pacienţii infectaţi cu Tbc apare după infectare la un interval de:
până la 24 ore
2–3 zile
1–2 săptămâni
4–6 săptămâni după infectare
2 luni
Cea mai eficientă metodă de prevenire a infecţiei tuberculoase este:
depistarea şi tratarea cazurilor de tuberculoză pulmonară
vaccinarea selectivă a nou-născuţilor
vaccinarea tuturor nou-născuţilor
testarea tuberculinică a nou-născuţilor
testarea tuberculinică a populației indiferent de vârstă
Care din persoanele contacte din focarul de difterie urmează a fi vaccinate?
persoanele, care nu au fost vaccinati împotriva difteriei
persoanele, care conform calendarului de vaccinări urmează a fi vaccinate sau revaccinate
persoanele adulte de la vaccinarea cărora n-a trecut mai mult de 10 ani
persoanele cu nivelul anticorpilor antidifterici sub 0,03/ml UA
persoanele cu nivelul anticorpilor antidifterici de peste 1,0/ml UA
Selectaţi contingentele de populaţie care urmează să fie investigate bacteriologic la prezenţa C.diphtheriae:
pacient cu angină lacunară
bolnav cu pneumonie la internare
pacient cu abces paratonzilar
copii înaintea tonsilectomiei
persoane care au fost în contact cu un bolnav de difterie
Afirmațiile corecte pentru difterie sunt:
purtătorii de C.diphteriae necesită spitalizare
serul se administrează doar în scop de tratament
în profilaxia de urgenţă este folosit vaccinul
infecţie caracteristică doar copiilor
perioada de contagiozitate poate dura până la câteva luni
Bolnavul cu difterie în calitate de sursă de infecție prezintă pericol:
din ultima zi a perioadei de incubaţie
din momentul apariţiei primelor semne clinice
toată perioada de manifestări clinice
perioada de convalescenţă
începând cu săptămâna a doua de manifestări clinice
vaccinarea induce formarea imunităţii pasive antitoxice
revaccinările se efectuează până la vârsta de 40 ani
titrul protectiv e de 0,03 UI/ml
sursa principală de infecţie sunt purtătorii imuni
e) dezinfecţia terminală în focar este strict necesară
este o antroponoză
titrul protectiv e de 0,003 UI/ml
sursa principală de infecţie este purtătorul imun
perioada minimă de incubaţie e doar de câteva ore
profilaxia specifică se efectuează cu anatoxină
Transmiterea agentului cauzal al difteriei este posibilă prin:
aerosoli lichizi
aerosoli solizi
contact habitual
produse alimentare
prin vectori hematofagi
purtătorul este sursa principală de infecţie
imunitatea postvaccinală este protectivă pentru mai mulţi ani
în profilaxia de urgenţă este folosit serul antidifteric
receptivitatea nu corelează cu vârsta
morbiditatea este determinată de calitatea imunoprevenţiei
Conform indicaţiilor epidemiologice sunt supuse investigaţiilor bacteriologice la difterie:
persoanele care locuiesc în teritorii cu o morbiditate înaltă prin difterie
persoane contacte din focar
contacții cu purtătorul de tulpini lizogene
contacții cu un purtător de tulpini atoxigene
pacienți cu amigdalită
Selectați categoriile de pacienți care în scopul depistării agenţilor patogeni ai difteriei sunt supuși investigaţiilor bacteriologice:
cu otită
cu amigdalită
cu abces paratonzilar
cu laringotraheită
pacienţii externați din secţia ORL
Surse de infecţie în difterie pot servi:
omul bolnav în perioada de incubaţie
purtătorul imun de corinbacterii toxigene
purtătorul de corinbacterii atoxigene
purtătorul convalescent
omul bolnav în perioada de manifestări clinice
În scopul depistării precoce a pacienţilor cu difterie, medicul de familie este obligat să efectuieze:
examenul clinic al tuturor pacienţilor suspectaţi la difterie
examenul bacteriologic a bolnavilor cu angină și depuneri pe faringe
supravegherea activă a pacienţilor cu tonsilite
examenul serologic prin RHAD la suspectarea difteriei
examenul virusologic la suspectarea difterie