51.CS. Smalţul conţine:
substanţe neorganice - 3-4% substanţe organice - 96-97%
substanţe organice - 3-4 % substanţe neorganice - 96-97%
substanţe organice - 30% substanţe neorganice - 70%
substanţe organice -70% substanţe neorganice -30 %
substanţe organice -28 % substanţe neorganice -72%
CS. Din punct de vedere practic deosebim urmatoarele variante de relatii ocluzale:
laterala din dreapta,laterala din stanga, centrica, oblica
anterioara, posteriora, superioara si inferioara
mediana, anterioara, posterioara, laterala din dreapta si laterala din stanga
centrica, superioara din dreapta, inferioara din stanga
centrica, anterioara, posterioara, laterala din dreapta si laterala din stanga
CS. Planul Frankfurt:
este obtinut la trasarea unei linii care uneste punctele antropologice porion si orbital,de aceea mai e cunoscut si ca planul auriculoorbital.
trece sub planul Camper si este paralel cu el
imparte Sistemul Stomatognat in doua parti: inferioara si superioara.
este utilizat de catre proteticieni la determinarea ocluziei centrice la pacientii cu edentatii totale
acest plan imparte fata in trei parti proportionale:superioara,mijlocie si inferioara
CS. Adamantina la colet este acoperită de cement în:
65% cazuri
25% cazuri
35% cazuri
10% cazuri
5% cazuri
CS. Adamantina şi cementul la coletul dentar se întâlnesc cap în cap în:
30%
35%
12%
25%
50%
CS. Între adamantină şi cement poate exista o breşâ în:
10%
65%
55%
100%
CS. Care este formaţiunea structurală fundamentală a adamantinei:
Perikymatile
Diazoniile
Prismele de smalţ
Fisurile
Sectoarele aprismatice
CS. Prismele de adamantină au striaţii transversale succesive care reflectă:
Dereglări de mineralizare
Dereglări structurale
Ritmul nictemeral de depuneri a sărurilor minerale
Proces de hipercalcinare
Proces de hipocalcinare
CS. Care este unitatea structurală de bază a prismei smalţului:
Teaca prismei
Hidraţii de ioni asociaţi
Cristalele de natură apatoidă
Apa asociată
Apa liberă
CS. În componenţa materiei anorganice a adamantinei calciul se conţine:
20%
37%
39,4%
CS. În componenţa materiei anorganice a smalţului fosforul constitue:
17%
22,5%
18%
25,3%
CS. Coraportul molar Ca/P în apatitele cristalelor smalţului constitue:
1,20
1,70
1,67
1,80
1,50
CS. Dezintegrarea cristalelor adamantinei are loc cînd coraportul Ca/P este:
1,65
2,00
1,33
1,40
CS. Coraportul Ca/P în adamantină rezistă la dezintegrare:
2,0
CS. Fiecare cristal de adamantină are lungimea medie de:
160 nm
120 nm
200 nm
700 nm
900 nm
CS. Fiecare cristal de adamantină are grosimea medie:
26 nm
35 nm
40 nm
20 nm
10 nm
CS. Fiecare cristal de adamantină are un strat de hidraţi de ioni asociaţi de mărimea:
5A
8A
9A
10A
6A
CS. Lăţimea medie a cristalului de adamantină este de:
20-30 nm
35-55 nm
40-70 nm
50-80 nm
90-95 nm
CS. Distanţa dintre cristalele adamantinei este de:
15A
17A
25A
19A
20A
70 CS. Pe lîngă apa asociată în smalţ există şi:
Limfă
Sînge
Saliva
Lichid bucal
CS. Volumul total al apei în smalţ constitue:
5%
2,5%
3%
4,5%
3,8%
CS. Cantitatea totală de proteine în adamantină este de:
0,10%
0,12%
0.15%
0,18%
0,19%
CS. Adamantina are următoarea compoziţie anorganică:
36%
95%
99%
CS. Peste câte ore după aplicarea aminoacizilor pe adamantină ei pătrund în dentină
5 ore
3 ore
4 ore
3,5 ore
2 ore
CS. Peste câte ore după aplicarea vitaminelor pe adamantină ele pătrund în dentină:
7 ore
6 ore
Procesele de acumulare de substanţe anorganice în adamantină sunt deosebit de intense în:
Al treilea an de la erupţie
Al patrulea an de la erupţie
Primul an de la erupţie
Al zecilea an de la erupţie
Primele 6 luni de la erupţie
CS. Duritatea smalţului după scară Mohs este:
1-2 grade
3-4
5-6
5-7
5-8
CS. Duritatea smalţului la mm2 variază după Wickers atingînd circa:
150 kg/mm2
100 kg/mm2
200 kg/mm2
250-800 unităţi
50 kg/mm2
CS. Segmentele luminoase ale benzilor Gunther-Schreger sunt denumite:
Smalţ noduros
Perikymatii
Diazonii
Parazonii
Linii de suprapunere
Sectoarele întunecate din cadrul benzilor Guther-Schreger poartă denumirea de:
Linii Schreger
Benzi transversale
Liniile Retzius apar pe secţiune transversală prin dinte sub aspectul unor:
Smocuri de iarbă
Benzi continue paralele cu axul lung al dintelui
Formaţiuni fuziforme
Inele concentrice dispuse la intervale regulate
Inele concentrice dispuse la intervale neregulate
CS. În ce zonă a coroanei dentare smalţul are grosime maximă:
Cusprizii premolarilor
Coletul molarilor
Cusprizii molarilor
Coletul incisivilor
Marginea incizală a incisivilor
CS. Zona de predilecţie a fusurilor şmalţului este:
Zona coletului
Zona cuspizilor
Zona mijlocie a coroanei dentare
Treimea internă a smalţului
Treimea externă a smalţului
CS. Care sunt fibrele specifice dentinei parapulpare:
Fibrele de reticulină
Fibrele elastice
Fibrele Ebner
Fibrele Şarpey
Fibrele Korff
Elementul structural caracteristic unui canalicul dentinar este:
Prezenţa fibrelor nervoase mielinice
Liniile de creştere Ebner
Calibrul uniform
Prezenţa fibrelor Şarpey
Îngustarea periferică a calibrului
CS. Unde se depozitează dentină secundară la premolarii inferiori:
Treimea apicală a canalului radicular
Peretele oral al camerei pulpare
Podeaua camerei pulpare
Tavanul camerei pulpare
Peretele vestibular al camerei pulpare
CS. Unde întâlnim cel mai des dentina terţiară:
În dentina radiculară a vârstnicilor
În dentina coronară a vârstnicilor
Sub fosetele ocluzale
Sub şanţurile ocluzale
Sub cariile cu evoluţie lentă
88. CS. În compoziţia lichidului dentinar întră:
Acizi graşi esenţiali
Aminoacizi liberi
Glucoproteine
Fosfolipide
Proteoglicani
89. CS. În compoziţia lichidului dentinar întră:
Apă
Glucoză
Acetilcolină
Fructoză
Dizaharide
90. CS. Masa principală a dintelui o constitue:
Cementul
Smalţul
Dentina
Pulpa
Vasele sangvine
91. CS. În decursul vieţii are loc:
Micşorarea grosimii stratului de dentină
Mărirea grosimii stratului de dentină
Grosimea dentinei rămâne neschimbată
Are loc resorbţia dentinei
Are loc regenerarea dentinei
92. CS. Grosimea dentinei la nivelul marginelor incizale a dinţilor frontali superiori este:
2 –2,5 mm
6 mm
3 – 5 mm
7 – 8 mm
6,7 – 6,8 mm
93. CS. Grosimea dentinei cuspizilor este cuprinsă între:
3 – 7 mm
2 – 2,5 mm
7,5 – 8 mm
9 mm
1,2 mm
94. CS. Cementul acelular este situat:
În regiunea apexului
Pe toată suprafaţa rădăcinii
În regiunea bifurcaţiei
În orificiul apical
La limita cu smalţul
95. CS. Care sunt cele mai numeroase celule pulpare:
Plasmocitele
Macrofagocitele
Fibroblaştii
Granulocitele
Polimorfonuclearele neutrofile
96. CS. Pulpa tânără conţine un număr de fibrile:
Mare
Redus
Nu conţine
Pulpa coronară comportă mai multe fibrile
Pulpa radiculară comportă mai multe fibrile
97. CS. Prelungirile periferice a odontoblastelor sunt situate în:
Predentină
Dentină
Canaliculele dentinare
Stratul central
Stratul subodontoblastic
98. CS. Stratul subodontoblastic al pulpei conţine:
Odontoblaste
Pulpocite
Histiocite
Celule plasmatice
Monocite
99. CS. Cele mai numeroase celule ale pulpei sunt:
Odontoblastele
Fibroblastele
Histiocitele
Celulele plasmatice
Monocitele
100. CS. Histiocitele pulpare pot deveni active căpătînd caractere de:
Macrofagocite veritabile
Fibroblaste