Numiti macropreparatul din imagine
Tromboza parietală a aortei
Infarct miocardic
Metastaze de cancer în plămân
Tromboembolia arterei pulmonare
Tromb roşu recent în venă
Necroza cazeoasă în plămîni
Infarct hemoragic pulmonar
Hiperemia venoasă (congestia) cronică a plămânului
Pneumonie francă lobară
Hidronefroză
Amiloidoză renală
Calculi în bazinetul renal
Infarct renal
Nefrită embolică purulentă
Ramolisment ischemic cerebral
Sechelele infarctului cerebral
Hidrocefalie
Metastază de melanom în creier
Hemoragie cerebrală (hematom parenchimatos)
Calculi în vezica biliară
Metastaze de cancer în ficat
Atrofia brună a inimii
Care dintre factorii enumerați, sunt asociați cu inflamația acută:
neutrofilele
macrofagele
limfocitele
fibroza tisulară
scleroza tisulară
Durerea asociată cu o reacție inflamatorie poate fi cel mai bine explicată prin:
lezarea nervilor în contact direct cu agentul inflamator
efectul combinat al creșterii presiunii în țesuturi și al anumitor mediatori chimici (de exemplu, bradikinina)
eliberarea serotoninei din mastocite
acțiunea directă a enzimelor lizozomale
acțiunea directă a histaminei și a fragmentelor de complement
Celule care apar cu cel mai mic grad de frecvență într-o reacție inflamatorie cronică sunt:
fibroblastele
angioblastele
Celula caracteristică pentru inflamația granulomatoasă este:
miofibroblastul
celula epitelioidă
celula plasmatică
celula gigantă
mastocitul activat
Celulele epitelioide sunt derivate din:
celulele microgliale
monocitele sanguine
T-limfocite
bazofilele activate
celulele gigante
Care celule inflamatorii sunt considerate a fi "semnul distinctiv" al inflamației acute:
celulele epitelioide
miofibroblastele
B-limfocitele
eozinofilele
Caracteristica precoce a modificărilor hemodinamice în inflamația acută este:
scăderea fluxului de sânge către țesutul afectat
permeabilitatea crescută a capilarelor și venulelor
eliberarea histaminei în țesutul afectat
exudarea neutrofilelor
creșterea fluxului sanguin către țesutul afectat
În stadiile precoce ale inflamației acute, histamina este responsabilă de creșterea permeabilității în:
vene și capilare
venule și capilare
artere mari și arteriole
arteriole și venule
vene și arterele mari
Toate afirmațiile următoare sunt adevărate pentru exudatul fibrinos, cu excepția:
fibrina este componentul major al exudatului fibrinos
exudatul fibrinos este asociat cu reacții inflamatorii
exudatul fibrinos este un component major al flegmonului
exudatul fibrinos apare în principal pe membranele mucoase și seroase
exudatul fibrinos servește drept substrat pentru procesele de reparare
Exudatul caracterizat prin producția excesivă de mucină este denumit:
exudat cataral
exudat seros
exudat non-inflamator
exudat hemoragic
exudat purulent
Care din următoarele structuri are cea mai mare capacitate de regenerare:
glomerulii renali
cardiomiocitele
celulele mușchilor scheletali
neuronii sistemului nervos central
hepatocitele
Identificați tipurile inflamației exudative:
inflamația fibrinoasă
inflamația gangrenoasă
inflamația interstițială
inflamația granulomatoasă
inflamația purulentă
În funcție de natura exudatului inflamația este clasificată în următoarele tipuri:
inflamație specifică
inflamație nespecifică
inflamație acută
inflamația cronică
inflamație invazivă
Identificați tipurile inflamației acute:
inflamația catarală
inflamația hemoragică
Flegmonul se caracterizează prin:
delimitarea fibro-conjunctivă
prezența membranei piogenice
prezența inflamației purulente difuze
Identificați faza inițială a inflamației:
exudația
proliferarea
alterația
fagocitoza
pinocitoza
Specificați formele morfologice ale inflamației:
inflamația proliferativă
inflamația mezenchimală
inflamație mixtă
inflamația exudativă
inflamația post-necrotică
Flegmonul apare de regulă în:
țesutul adipos subcutanat
țesutul fibro-conjunctiv lax
țesutul cerebral
ficat
miocard
Identificaţi etiologia inflamației hemoragice:
antrax
ulcer peptic
gripă
tireotoxicoză
pestă
Specificați tipurile și variantele inflamației purulente:
abcesul
flegmonul moale
flegmonul dur
inflamația crupoasă
inflamația difterică
Fazele succesive ale inflamației includ:
petrificarea
induraţia
aglutinarea
În exudatul purulent, spre deosebire de cel seros, predomină:
celule exfoliate ale epiteliului de suprafață
celulele exfoliate ale mezoteliului
neutrofile
mucus
bacterii
Specificați tipul de inflamație exudativă caracteristică pentru căile respiratorii superioare în difterie:
purulentă
catarală
crupoasă
difterică
putridă
Identificați etiologia inflamației fibrinoase:
uremia
difteria
dizenteria
anemia
eritremia
Inflamația crupoasă este localizată de obicei, la nivelul:
cavități bucale
amigdalelor
faringelui
traheei
bronhiilor