281. Care dintre următoarele semne nu sunt caracteristice parotiditei epidemic (oreion)?
Febra
Tumefacţia glandelor salivare
Consistenţa dură, dureroasă a glandelor parotidiene
Leucocitoza cu neutrofilie
Hiperemia pielii
282. Tumefacţia ambelor glande salivare are loc în:
Litiaza salivară
Oreion
Parotidita toxică
Sindromul Mikulicz
Parotidita supurată
283. Tumefacţia parotidelor în oreion are următoarele caracteristici:
Întotdeauna unilaterală
Produce dureri la masticaţie
Are consistenţă păstoasă
Dureroasă la apăsare
Secreţie salivară abundentă
284. Tumefacţia în oreion este:
De consistenţă păstoasă, elastică
Bilaterală sau unilaterală
Moderat dureroasă
Însoţită de febră
Pielea hiperemiată
285. Afectarea glandelor submaxilare în infecţia urliană:
Se caracterizează prin durere moderată şi tumefacţia glandelor submaxilare.
Este însoţiţă de congestia şi tumefacţia orificiului canalului Wharton.
Mai frecvent se asociază cu afectarea glandei parotide.
Deseori, este unilaterală.
Beneficiază de tratamentul cu metronidazol.
286. Afectarea glandelor sublinguale în infecţia urliană se caracterizează prin:
Rareori, formă izolată
Durere moderată şi tumefacţie a glandelor sublinguale
Deseori asociată cu submaxilita sau parotidita
Semne catarale pronunţate
De obicei, bilaterală
287. Care afirmaţii despre infecţia urliană sunt adevărate?
Incubaţia este de 11–21 zile.
Pacienţii prezintă congestia şi tumefacţia orificului canalului stenon.
Vârstă predilectă de aparaţie este între 1 şi 3 ani.
Submaxilita urliană trebuie diferenţiată de adenita submaxilară.
Nu determină imunitate durabilă.
288. Indicaţi unul din sindroamele cardinale ale mononucleozei infecţioase:
Artrita
Encefalita
Limfoadenopatia generalizată
Pancreatita
Orhita
289. Precizaţi ce manifestări clinice se depistează, de regulă, în mononucleoza infecţioasă
Erupţia rubeoliformă
Edemul palpebral
Icterul sclero-tegumentar
Angina, limfoadenopatia, hepatosplenomegalia
Hematuria
290. În mononucleoza infecţioasă, tipurile de angină pot fi următoarele, cu excepţia:
Eritematoasă
Foliculară
Lacunară
Membranoasă
Necrotică
291. Pentru mononucleoza infecţioasă sunt caracteristice următoarele sindroame, cu excepţia:
Angina
Poliadenopatia
Modificările caracteristice hematologice
Diareea
292. Pentru mononucleoza infecţioasă, forma medie, sunt caracteristice următoarele sindroame, cu o excepţia:
Semne de intoxicaţie cu febră (38,5–39ºC)
Tirajul cutiei toracice
Amigdalita supurativă
Hepatosplenomegalia
293. Profilaxia specifică a mononucleozei infecţioase include:
Gamma-globuline standart
Levamizol
Interferon
Vaccin
Nu există nici o metodă specifică de profilaxie
295. Care simptome indică afectarea nazofaringelui în mononucleoza infecţioasă?
Respiraţia nazală dificilă
Tumefierea amigdalelor retronazale
Tusea frecventă
Respiraţia zgomotoasă cu gura deschisă
Eliminări nazale purulene
294. În mononucleoza infecţioasă, adenopatia deseori poate fi:
Laterocervicală
Occipitală
Generalizată
Cu evoluţie spre fistulizare
Cu ganglioni limfatici aderenţi, dureroşi
296. Identificaţi afirmaţiile incorecte despre mononucleoza infecţioasă
Angina apare în 80% din cazuri.
O complicaţie frecventă este anemia aplastică.
Perioada de incubaţie durează 2–3 zile.
Hepatita mononucleozică are un procent ridicat de cronicizare.
Tabloul hematologic evidenţiaza limfocite atipice.
297. Precizaţi afirmaţiile corecte privind manifestările cutaneo-mucoase în mononucleoza Infecţioasă
5% din bolnavi prezintă o erupţie cutanată cu aspect maculos.
Administrarea ampicilinei sau amoxicilinei determină apariţia unei erupţii maculopapuloase pruriginoase în 90–100% din cazuri.
Erupţia maculopapuloasă poate apărea şi după întreruperea administrării ampicilinei.
5% din bolnavi prezintă icter sclero-tegumentar.
În 25–60% din cazuri apar peteşii multiple de 1–2 mm în diametru pe palatal moale.
298. Virusul Epstein-Barr se transmite:
Prin picături fluide
Prin sărut cu saliva
Prin transfuzii de sânge sau plasmă
Prin transplant de organe
Pe cale fecal-orală
299. Principalele cauze ale sindromului mononucleozic sunt:
Virusurile (EBV, CMV, adenovirus etc.)
Regenerările medulare după agranulocitoza toxică
Protozoarele (Toxoplasma gondii etc.)
Bacteriile intracelulare
Intoleranţa la gluten
300. Tabloul clinic al mononucleozei infecţioase include:
Febra persistentă
Angina pseudomembranoasă
Poliadenopatie şi hepatosplenomegalie
Descuamaţia în lambouri pe palme şi plante
Dermografism alb