(CM) Insuficienţa cardiacă cu debit crescut poate fi prezentă în:
anemia cronică
fistule arterio-venoase
infarct miocardic acut
sepsis compensat volemic
hipertiroidism
(CM) Marcați cauzele insuficienţei acute de ventricul stâng:
infarctul miocardic acut şi ischemia miocardică acută
disecţia de aortă
embolia aeriană
insuficienţa valvei mitrale
stenoza valvei aortale
(CM) Marcați cauzele insuficienţei acute de ventricul drept:
trombembolia arterei pulmonare
embolia cu lichid amniotic
ventilarea pulmonară artificială cu presiune pozitivă excesivă
(CS) Marcați cauza insuficienţei cardiace acute globale:
miocardita
tromboembolia arterei pulmonare
ventilarea pulmonară artificială
revărsatul pleural masiv
(CM) Disfuncţia diastolică prin mecanism de compresie externă se produce în cazul:
constricţiei sau efuziunii pericardice
pneumotoracelui compresiv
pleureziei masive
infarctului miocardic acut extins
ventilării pulmonare artificiale
(CM) Disfuncţie diastolică prin interferenţă ventriculară se poate produce în:
infarct miocardic acut extins cu implicarea septului interventricular
hipertensiune pulmonară
insuficineţa valvei mitrale
ventilare artificială cu presiune end-expiratorie pozitivă excesivă
insuficinţa valvei tricuspidiene
(CM) Debitul cardiac este produs în rezultatul interacţiunii a următoarelor componente:
presarcină
postsarcină
ritm-frecvenţă cardiacă
contractilitate
volum inspirator curent
(CM) Presarcina este definită drept:
lungimea fibrei miocardice înainte de contracţi
volumul telediastolic ventricular
presiunea telediastolică ventriculară
returul venos spre cord
rezistența la ejecție a sângelui din inimă
(CS) Care afirmație este corectă cu privire la presiunea venoasă centrală:
reprezintă presiunea din vena cavă inferioară
reprezintă presiunea din venele magistrale, apropiate cordului
NU este influențată de presiunea intratoracică
este determinată de funcția ventriculului stâng
este un indicator al contractilității cardiace
(CM) Postsarcina este:
tensiunea miocardică parietală din cursul sistolei
lungimea fibrei miocardice înainte de contracţie
rezistenţa la ejecţia sângelui din ventricul
rezistenţa la curgerea sângelui prin vasele magistrale
(CM) Postsarcina este influenţată de
presiunea pleurală
impedanţa şi rezistenţa vasculară
gradul de stenoză al valvei aortice
(CM) Referitor la relaţia dintre frecvenţa cardiacă şi debitul cardiac:
inimă sănătoasă crează un debit cardiac maxim la o frecvenţă de 140 bpm
debitul cardiac scade treptat de la 140 până la 180 bpm
frecvenţă cardiacă mai mare de 180 bpm poate provoca fibrilaţie ventriculară
în insuficienţa cardiacă, debitul începe să scadă la o frecvenţă de 120 bpm
o inimă sănătoasă crează un debit cardiac maxim la o frecvenţă de mai puţin de 45 bpm
(CM)Un pacient hipotensiv (PA=100/40 mmHg, PAM de 60 mmHg), cu o frecvenţă cardiacă de 110 bpm, extremităţi calde şi timp rapid de recolorare a lojei unghiale reflectă:
debit cardiac crescut
debit cardiac scăzut
rezistenţă vasculară sistemică diminuată
rezistenţă vasculară sistemică crescută
volum sistolic crescut
(CM) Un pacient hipotensiv (PA de 80/65 mmHg, PAM de 75 mmHg), cu o frecvenţă cardiacă de 110 bpm, timp de recolorare lent a lojei unghiale, reflectă:
rezistenţă vasculară sistemică scăzută
(CM) Managementul perioperativ al pacientului supus intervenţiei pe cord presupune:
hiperbaroterapie
suport respirator
suport nutritiv
analgezie şi sedare
medicaţii profilactice (antibioprofilaxie, terapie antiagregantă, terapie anticoagulantă)
(CS) Cu cât volumul sanguin telediastolic este mai mare (adică, cu cât e mai mare presarcina), cu atât mai puternică este forţa de contracţie (cu atât mai mare este volumul sistolic). Această relaţie este cunoscută drept:
legea Frank-Starling
legea Otto Frank
legea Starling-Pappenheimer-Staverman
legea Laplace
legea lui Hilton
(CS) Debitul cardiac este volumul de sânge:
propulsat de inimă pe durata unei sistole
propulsat de inimă pe durata unui minut
care circulă la un moment dat în corp
raportat la suprafaţa corporală
raportat la masa corporală
(CS) Variabilitatea cărei presiuni reflectă cel mai bine o stare de hipovolemie la o persoană intubată și ventilată artificial:
presiunii venoase centrale
presiunii arteriale medie
presiunii arteriale sistolice
presiunii de puls
presiunii arteriale diastolice
(CS) Levosimendanul este:
betablocant
inhibitor de enzimă de conversie
c. antiaritmic
inhibitor dopaminergic
inotrop pozitiv
(CS) Presiunea de inclavare a capilarului pulmonar reflectă indirect:
umplerea atriului stâng
umplerea atriului drept
umplerea ventriculului drept
umplerea ventriculului stâng
umplerea circulaţiei mici
(CS) În cazul rezistenţelor vasculare sistemice crescute şi prezenţei hipertensiunii arteriale, este indicată administrarea de:
vasodilatatoare
vasopresoare
diuretice
beta-blocanţi
lichide
(CS) În cazulul hipotensiunii arteriale cu rezistenţă vasculară sistemică joasă, se administrează:
noradrenalină
adrenalină
dopamină
dobutamină
nitroglicerină
(CM) Rezistenţa vasculară sistemică este crescută în următoarele tipuri de șoc:
cardiogen
hipovolemic
septic
neurogen
anafilactic
(CM) Rezistenţa vasculară sistemică este crescută în următoarele situaţii:
şoc hipovolemic
insuficienţă adrenală
pancreatită acută hemoragică
şoc anafilactic
durere, anxietate
(CM) Rezistenţa vasculară sistemică este diminuată în următoarele situaţii:
şoc septic
pancreatita acută
ciroza hepatică
traumatism vertebromedular înalt