21. CM. Indicaţi acţiunile necesare ale chirurgului în timpul pregătirii către operaţie.
Prelucrarea şi delimitarea cîmpului operator cu albituri sterile
Sterilizarea materialului de sutură
Prelucrarea mânilor
Îmbrăcarea mănuşilor
Îmbrăcarea măştii
22. CS. Cît de frecvent se efectuează curăţenia generală în sala de operaţie?
Zilnic
O dată în două zile
O dată în trei zile
O dată în săptămînă
O dată în lună
23. CS. Nivelul acceptat de contaminare microbiană a aerului în sala de operaţie constituie:
Sub 100 agenţi patogeni/m3
Sub 200 agenţi patogeni/m3
Sub 300 agenţi patogeni/m3
Sub 400 agenţi patogeni/m3
Sub 500 agenţi patogeni/m3
24. CS. Sterilizarea instrumenteleor chirurgicale metalice în pupinelă se petrece în următorul regim (timpul + temperatura):
1 oră la 120 °С
1 oră la 130 °С
1 oră la 150 °С
1 oră la 180 °С
1 oră la 200 °С
25. CS. Fiind închisă casoleta Schimmelbusch păstrează sterilitatea conţinutului timp de:
6 ore
12 ore
24 ore
48 ore
72 ore
26. CM. Mănuşile chirurgicale sterile se vor considera contaminate şi necesită a fi schimbate pe parcursul intervenţiei chirurgicale atunci cînd:
Mănuşa s-a rupt sau a fost perforată (înţepată)
Cu mâna în mănuşă a fost atins orice obiect nesteril
Mănuşa a fost murdărită cu sânge
Durata intervenţiei depăşeşte 60 minute
Mâna în mănuşă a coborât mai jos de nivelul centurii (brîului)
27. CS. Indicaţi cantitatea minimală de microorganisme, necesară pentru dezvoltarea infecţiei plăgii operatorii în lipsa implantului.
100 microorganisme pe 1 g de ţesut
1.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
Peste 10.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
Peste 100.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
Peste 1.000.000 microorganisme pe 1 g de ţesut
28. CS. Ce metodă de control a sterilităţii instrumentelor chirurgicale şi al materialului de pansament este cea mai exactă?
Proba cu fenolftaleină
Testul cu acid ascorbic
Testul cu antipirină
Examenul bacteriologic
Termometria
29. CM. Prin ce se caracterizează metoda indirectă de control a sterilităţii?
Este cea mai exactă
Indică asupra prezenţei sau absenţei microorganismelor
Se utilizează doar pentru controlul calităţii sterilizării termice
Permite aprecierea gradului de contaminare bacteriană
Se utilizează în timpul fiecărei sterilizări
30. CS. Ce reprezintă infecţia nozocomială?
Infectarea bolnavului în timpul spitalizării sau în urma tratamentului
Infecţia specifică (tuberculoza, actinomicoza, sifilisul)
Noţiune convenţională, ce semnifică patologiile infecţioase ce au condiţionat spitalizarea în staţionar
Patologii chirurgicale purulente ale ţesuturilor moi cu localizare tipică
Patologii ale căilor respiratorii superioare, ca sursă a infecţiei endogene
31. CS. Indicaţi medicamentele de “prima linie” în efectuarea antibioticoprofilaxiei în chirurgia generală?
Aminoglicozide
Fluorchinolone
Cefalosporine de prima generaţie
Cefalosporine de generaţia a treia
Sulfanilamide
32. CМ. Cui aparţine descoperirea grupelor sangvine?
V.A.Iurevici
K.Landsteiner
N.K.Rozengart
J.Jansky
А.Wiener
33. CS. Ce reprezintă grupa sangvină?
Un complex de antigeni leucocitari
Un complex de imunoglobuline
Un complex de antigeni eritrocitari
Antigeni trombocitari
Antigeni transplantaţionali
34. CМ. Legea lui Ottenberg:
Permite transuzia de sînge de grupa II unui recipient cu grupa de sînge IV
Permite transuzia de sînge de grupa I unui recipient cu grupa de sînge II
Afirmă că aglutinogenii eritrocitari din sîngele donatorului sunt diluaţi în patul sangvin al pacientului şi nu aglutinează cu aglutininele recipientului
Afirmă că aglutininele plasmei din sîngele donatorului sunt diluate în patul sangvin al pacientului şi nu aglutinează cu eritocitelele recipientului
Este valabilă în cazul transfuziei unei cantităţi mici de sînge (mai puţin de 500ml)
35. CS. Recipient „universal” (conform legii lui Ottenberg) sunt consideraţi deţinătorii:
Grupei sangvine I
Grupei sangvine II
Grupei sangvineIII
Grupei sangvine IV
Grupei sangvine I şi IV
36. CМ. Pentru determinarea factorului Rhesus se utilizează:
Metoda cu anticorpi monoclonali anti-D
Testul Coombs (testul antiglobulinic indirect)
Metoda cu seruri standart anti-Rhesus
Reacţia de conglutinare cu folosirea gelatinei
Metoda cu anticorpi monoclonali anti-HLA
37. CМ. Metoda autohemotransfuziei se efectuează în felul următor:
Prelevarea sîngelui bolnavului se efectuează cu cîteva săptămîni pînă la operaţia planificată
Se colectează repetat cîte 400-500ml de sînge cu intervalul dintre prelevări de o săptămînă
Se colectează repetat cîte 100-200ml de sînge cu intervalul dintre prelevări de 2 zile
Ultima prelevare de sînge se efectuează nu mai tîrziu de 12 ore pînă la operaţie
Ultima prelevare de sînge se efectuează nu mai tîrziu de 72 ore pînă la operaţie
38. CМ. Hemodiluţia normovolemică preoperatorie acută prevede îndeplinirea următoarelor activităţi:
Exfuzia a 400-500 ml de sînge a bolnavului cu o săptămînă pînă la intervenţia chirurgicală
Exfuzia a 750-1000 ml de sînge a bolnavului nemijlocit înainte de începutul intervenţiei chirurgicale
Restabilirea volumului sîngelui prelevat prin administrarea substituienţilor sangvini
Restabilirea volumului sîngelui prelevat prin administrarea plasmei de la donator
Transfuzia ulterioară a sîngelui colectat bolnavului, intra- sau postoperator
39. CМ. Reinfuzia poate fi efectuată în caz de:
Hemoragie din ulcer gastric
Ruptură post-traumatică a splinei
Sarcină extrauterină întreruptă
Amputare post-traumatică a extremităţii inferioare
Traumatism închis al cutiei toracice cu hemotorax
40. CМ. Indicaţi componentele sîngelui folosite în transfuziologie:
Concentratul trombocitar
Imunoglobulina şi gama-globulinele
Trombina liofilizată
Plasma proaspăt congelată
Concentratul eritrocitar