1.Calea de abord de elecţie în intervenţiile chirurgicale în caz de hernii diafragmale este :
A. Toracotomie antero-laterală dreaptă în spaţiul V intercostal
B. Laparotomie
C. Toracotomie antero-laterală stîngă în spaţiul VII intercostal
D. Sternotomie
E. Toracotomie antero-laterală dreaptă în spaţiul VI intercostal
2.Care este distanţa între suturile aplicate pe diafragm în caz de plastie pentru profilaxia herniei recidivante:
A. 0.5cm.
B. 1 cm.
C. 1.5cm.
D. 1.8cm
E. 2 cm.
3.Care sunt părţile musculare ale diafragmului:
A. Lombară
B. Costală
C. Lombo – costală
D. Sternală
E. Sterno-costală
Care sunt indicaţiile pentru tratamentul chirurgical al herniei hiatale?
A. Tratament conservativ neeficace, Hemoragii esofagiene frecvente, Hernii hiatale prin alunecare necomplicate
B. Formarea stricturilor de origine inflamatorii a esofagului; Hemoragii esofagiene frecvente
C. Tratament conservativ neeficace; Formarea stricturilor de origine inflamatorii a esofagului;hemoragii esofagiene frecvente
D. Hernii hiatale prin alunecare necomplicate; esofag scurt congenital
E. Tratament conservativ neeficace; formarea stricturilor de origine inflamatorii a esofagului; hemoragii esofagiene frecvente; esofag scurt congenital
Care sunt metodele de tratament pentru hernii hiatale cel mai bine cunoscute:
A. Crurorafiya
B. Fundoplicatie Nissen
C. Fundoplicaţie Kanshin
D. Fundoplicaţie Dor
E. Fundoplicaţie Touppet
Care sunt semnele endoscopice de hernie hiatala:
A. Sfincterul cardiac deschis.
B. Simptom de griş
C. Prezența diverticului
D. Esofagita.
E. Reflux duodenogastral
Care metoda de cercetare este cel mai puțin informativă în diagnosticul de hernie hiatala?
A. Ultrasonografia
B. Monitorizarea pH-metriei esofagiana
C. Esofagomanometrie
D. R-grafie esofagului și stomacului în poziția Trendelenburg
E. FGDS
Care sunt condiţiile necesare pentru diagnosticul radiologic al herniilor hiatale prin alunecare?
A. În poziţie verticală
B. În poziţie semișezândă
C. În poziţie Trendelenburg
D. Hipotonie artificială a duodenului
E. În poziţie orizontală
Care sunt complicatiile posibile herniei hiatale:
A. Insuficienţa cardiei cu eroziuni, ulcerații și hemoragie.
B. Dischinezia biliara
C. Disfagia.
D. Esofagita de reflux.
E. Gastrită de reflux
Care sunt posibilele modalitàti evolutive ale unui hematom lienal subcapsular?
A.Aparitia gastropatiei portale
B.Formarea unui abces splenic
C.Ruptura capsulei si hemoragie secundara
D. Formarea subcapsular chist splenic
E. Infectii secundare cu formarea abcesului subfrenic stâng
Care din următoarele afirmaţii, referitor la hemoragiile diverticulare, sunt juste:
A. sunt independete de consumul de antiinflamatoare nesteroide (AINS)
B. sunt favorizate de complicaţiile inflamatorii ale unei diverticuloze
C. reprezintă cauza cea mai frecvetă de hemoragie digestive inferioară
D. oprirea sîngerării necesită, de cele mai multe ori, o intervenţie endoscopică
E. cel mai adesea, reprezintă un diagostic prezumtiv
12. Care din următoarele afirmaţii caracterizează angiodisplazia colonului:
A. Se manifestă prin rectoragii repetate, puţin abundente
B. Este o anomalie vasculară
C. Este favorizată de consumul de antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)
D. Sediul─ colonul
E. Sediul─ intestinul subțire
22. Care din următoarele măsuri se vor realiza în mod obligator la toţi pacienţii cu ocluzii intestinale:
A. să fie spitalizaţi în urgenţă
B. să fie supuşi unei endoscopii exploratorii
C. să fie trataţi cu analgezice
D. să fie supuşi unei chirurgii exploratorii (laparoscopie s-au laparotomie diagnostică)
E. să fie reechilibraşi hidro-electrolitic
37. Care din următoarele complicaţii ale colitei ulceroase nespecifice nu necesită tratament chirurgical:
A. megacolonul toxic
B. colita fulminantă ce nu răspunde la terapia cortizonică
C. ocluzia prin stricturi colonice
D. suspiciunea unui cancer colonic
E. pseudopilipii colonici
Metoda cea mai eficace de diagnostic în abcesul cronic este:
A. angiopulmonografia
B. scanarea cu radionuclizi
C. radiografia de ansamblu
D. bronhoscopia
E. tomografia şi bronhografia
Metoda de elecţie în asanarea a abceselor voluminoase cu sechestre şi intoxicaţie septică pronunţată este:
A. toracopneumocinteza cu drenaj
B. bronhoscopia
C. lavajul bronsic prin cateterism
D. microtraheostomia
E. toracopneumotomia şi drenarea abcesului
10. Tratamentul pentru peritonita bacteriană spontană include:
A. Antibiotice cu spectru larg
• B. Drenaj abdominal
• C. Chirurgie de urgență
• D. Peritonectomie
E. Nutriție parenterală
11. Infecțiile parietale postoperatorii se tratează prin:
A. Antibiotice
• B. Drenaj
• C. Reducerea presiunii intraabdominale
• D. Intervenție chirurgicală
• E. Managementul nutrițional
Terapia antibiotică în infecțiile intraabdominale trebuie să includă:
A. Antibiotice de spectru larg
• B. Terapia combinată cu antifungice
• C. Terapia antifungică
• D. Profilaxia postoperatorie
• E. Reducerea flora intestinală
Tratamentul abcesului bacterian hepatic.
a) Evacuarea și drenajul abcesului
b) Simplă observație
c) Tratament antibacterian
d) Drenajul transcuta transhepatic a cavității abcesului.
e) Transplant hepatic
Tratamentul chirurgical de elecție în chistul hidatic hepatic este:
a) Rezecție hepatică
b) Drenaj extern a cavității chistului
c) Drenaj extern a cavității chistului
d) Perichistectomie maximale
e) Chistjejunostomie
Tratamentul conservator în pneumotoraxul spontan este indicat în următoarele situații:
A. În piepneumotoraxul
B. În pneumotoraxul deschis
C. În pneumotoraxul spontan primitiv închis de volum mic (15-20%)
D. În hemopneumotoraxul
E. În pneumotoraxul crocenizat
342. Ce organe cele mai afectate de traumatism abdominal contondent:
A. Ficatul
B. rinichi
C. splina
D. colon
E. pancreas
Ruptura posttraumatica de diafragn cel mai des se asociaza cu traumatismul urmätoarelor organe:
A. Splina
B. Ficatul
C. Esofag
D. Stomac
E. Colonul transvers
1.Diagnosticul peritonitei bacteriene spontane se bazează pe analiza lichidului ascitic, care prezintă:
A. Peste 50 leucocite polimorfonucleare/microlitru
B. Peste 250 leucocite /microlitru
C. Peste 250 leucocite polimorfonucleare/microlitru
D. Peste 80% limfocite
E. Aspect chilos
2.După deschiderea abcesului perirectal, se atestă următoarele variante de finalizare a bolii:
A. Formarea fistulei rectale (perirectită cronică);
B. Dezvoltarea perirectitei recidivante cu acutizări ale procesului inflamator;
C. Însănătoşire;
D. Dezvoltarea amiloidozei organelor parenhimatoase;
E. Dezvoltarea incontinenţei sfincterului obturătoriu anal
Metodele moderne de explorare în cancerul rectal sunt:
A. Tomografia computerizată;
B. Echografia endoluminală;
C. Citologia exfoliativă;
D. Dozarea antigenului carcinoembrionar
E. Anuscopia cu lumină laterală
Metoda de elecţie în tratamentul fisurei anale cronice este:
A. Antibioticoterapia;
B. Excizia fisurei;
C. Radioterapia;
D. Oxigenoterapia;
E. Administrarea spasmoliticelor.
Metoda de elecţie în tratamentul perirectitei acute este:
A. Chimioterapia;
B. Radioterapia;
C. Deschiderea şi drenarea perirectitei;
D. Vitaminoterapia;
E. Administrarea sulfanilamidelor.
Metastazele cancerului colorectal în ficat:
A. Sunt contraindicații absolute pentru rezecție hepatică
B. Sunt considerate ca St IV și sunt supuse doar chimioterapiei sistemice
C. Necesită de a fi rezecate
D. Chimioterapia sistemică este contraindicată
E. Pacientul este incurabil
Metoda de elecţie în tratamentul fistulei perirectale este:
Excizie completă a canalului fistulos cu lichidarea orificiului intern al fistulei;
Băi de şezut după defecaţie;
Spălarea fistulei cu soluţii antiseptice;
Instilaţii de antibiotice în canalul fistulos;
Microclisme cu ulei de cătină albă, cu colargol.
A. Radioterapia;
B. Vitaminoterapia;
C. Antibioterapia;
D. Chimioterapia;
E. Excizia fistulei
Lungimea rectului, de la promontoriu până la linia anorectală, constituie:
A. 8-10 cm;
B. 11-13 cm;
C. 15-16 cm;
D. 17-19 cm;
E. 20-22 cm
La un bărbat în vârstă de 42 ani se descoperă endoscopic un polip rectal pediculat de 1,0 cm. Atitudinea ulterioară este:
A. Clismă baritată cu dublu contrast;
B. Rezecţie anterioară de rect;
C. Polipectomie endoscopică;
D. Hemocult test;
E. Ancheta genetică
La 85% din bolnavi fisura anală este localizată:
A. La ora 12;
B. La ora 3;
C. La ora 9;
D. La ora 6 si 12;
E. La ora 6
Leziunile precanceroase incriminate în cancerul colorectal sunt:
A. Diverticuloza colică;
B. Polipii colorectali;
C. Displaziile vasculare;
D. Rectocolita ulceroasă;
E. Megadolicocolonul
Intervenţia chirurgicală de elecţie în tratamentul hemoroizilor este considerată:
A. Aplicarea ligaturii;
B. Operaţia Whitehead;
C. Hemoroidectomie după procedeul Milligan-Morgan;
D. Electrocoagularea hemoroizilor;
E. Fotocoagularea.
Intervenţia chirurgicală în hemoroizii de gradul II şi III va fi indicată în următoarele cazuri:
A. Cazurile necomplicate;
B. Sarcină;
C. Anemie severă;
D. Hipertensiune portală;
E. Cancer rectal stadiu IV
Intervenţiile chirurgicale cu viză oncologică în cancerul de rect sunt:
A. Amputaţia rectală;
B. Rezecţia rectală;
C. Operaţia Hartmann;
D. Rezecţia rectală joasă mecanică;
E. Colostomia în ”ţeavă de puşcă”
Investigaţiile obligatorii la un bolnav cu patologie a rectului sunt:
A. Inspecţia vizuală a regiunii anale;
B. Tuşeul rectal;
C. Pasajul masei baritate;
D. Anoscopia sau rectoromanoscopia;
E. Sfincterometria
Din simptoamele enumerate mai jos caracteristic pentru fisura anală este:
A. Temperatura anală;
B. Leucocitoza;
C. Incontinenţa de materii fecale;
D. Dureri vii în timpul şi după defecaţie;
E. Diaree.
Care din următoarele sunt complicații ale polipozei rectocolonice:
A. anemia secundară
B. denutriţia
C. ocluzia intestinală prin invaginare
D. malignizarea
E. perforaţia intestinului
Care din următoarele sunt complicații frecvente ale cancerului de colon:
A. ocluzia
B. sindromul de malabsorbție
C. perforația
D. hemoragia
E. septicemia
4.Care din următorii factori favorizează apariţia volvulusului cecului:
A. vîrsta peste 70 ani
B. absenţa acolării posterioare a cecului
C. diarea
D. constipaţia
E. obezitatea
Care este termenul pentru restabilire a continuităţii tubului digestiv după o intervenţie Hartmann pentru volvulus de sigmoid:
A. 1 lună
B. 2-3 luni
C. 1 săptămînă
D. 1 an
E. 6 săptămîni
Amputaţia abdomino-perineală a rectului se practică în următoarele cazuri:
A. Cazul tumorii maligne care se atinge la tuşeul rectal;
B. Cancerul ampular mediu;
C. Cancerul ampular inferior;
D. Cancerul ampular superior;
E. Cancerul rectosigmoidian ocluziv.
Cancerul rectal se poate localiza la următoarele niveluri:
A. Rectului ampular;
B. Joncţiunii rectosigmoidiene;
C. Rectului perineal;
D. Foselor ischiorectale;
E. Tecii rectului.
Care din explorările următoare poate evidenţia cel mai exact refluxul gastroesofagian?
A endoscopia
B esofagomanometria
C tranzitul baritat eso-gastric
D scintigrafia esofagiana
E pH-metria esofagiana
Care afirmaţie referitoare la diverticulul Zenker este falsă?
A este un diverticul de pulsiune
B se localizează în 1/3 inferioară a esofagului
C se poate rupe in timpul manevrelor endoscopice
D peretele diverticulului este constituit din mucoasa
E se opereaza numai daca este simptomatic
Care afirmatie referitor la diverticul epifrenic nu este exactă?
A este insoţit de reflux gastro-esofagian
B este un diverticul de tractiune
C se poate confunda cu hernia hiatală
D poate fi mai mare decât diverticulul bifurcaţional
E se poate însoţi de alte boli esofagiene