Metoda de elecţie în tratamentul ginecomastiei idiopatice este:
Dietoterapia (corecţia obezităţii)
Radioterapia
Chimioterapia
Terapia hormonală
Exereza chirurgicală
Metoda de elecţie pentru diagnosticul osteomielitei în cadrul sindromului de picior diabetic este:
Radiografia plantei
Examenul bacteriologic al eliminărilor din ulcerul plantar
Rezonanţa magnetică nucleară
Revizia ulcerului cu o sondă metalică
Fotopletismografia
Modificările radiologice în cazul panariţiului osos apar:
Peste o zi după debutul bolii
Peste 3-5 zile după debutul bolii
Peste 5-7 zile după debutul bolii
Peste 10-12 zile după debutul bolii
Peste 1,5-2 luni după debutul bolii
Necroza tendonului în caz de tenosinovită purulentă se dezvoltă în urma:
Acţiunii distructive directe a enzimelor microbiene
Limitării mişcărilor active
Compresiei vaselor ce alimentează tendonul de către exudatul inflamator cu ulterioara tromboză a acestora
Compresiei de către exudatul inflamator a nervilor tendonului
Leziunii iatrogene a vaselor în timpul tratamentului chirurgical al panariţiului
Neuropatia diabetică autonomă provoacă:
Hipercheratoză plantară
Scăderea tonusului muşchilor plantei
Osteoporoza oaselor plantei
Anhidroză plantară
Hipo- sau anestezia cutanată a plantei
Neuropatia diabetică somatică provoacă:
Ocluzia arterelor magistrale ale membrelor inferioare
Nivelul critic al presiunii pe suprafaţa plantară ce duce la formarea ulcerului în cadrul sindromului de picior diabetic constituie:
0,7 kg/cm2
1,5 kg/cm2
3,0 kg/cm2
5,0 kg/cm2
7,0 kg/cm2
Ora “de aur” la bolnavii cu traumă asociată gravă este denumită:
Prima oră după internarea pacientului
Prima oră după operaţie
Prima oră după traumă
Prima oră după resuscitarea bolnavului din şoc
Prima oră după stoparea hemoragiei
Pacientul acuze dureri puternice repetate în muşchii gastrocnemieni, ce apar după parcurgerea unei anumite distanţe. Durerea îl obligă să se oprească, însă dispare după o scurtă odihnă. Ce sindrom trebuie suspectat?
Sindromul de ischemie acută
Sindromul de ischemie cronică
Tromboza venoasă acută
Insuficienţa venoasă cronică
Limfedemul
Palparea abdomenului începe cu:
Palparea superficială
Palparea profundă
Aprecierea semnului Blumberg
Determinarea contracturii musculare
Identificarea tumefierilor herniale
Palparea glandei mamare permite uneori identificarea unei formaţiuni cu localizare tipică nemijlocit sub areolă, ce este denumită:
Fibroadenom benign
Adenocarcinom
Mastopatie fibro-chistică
Boala Paget
Papiloma intraductală
Palparea glandei mamare prin metoda Velpeau se efectuează după următoarele reguli:
Bolnava se află pe şezute sau în ortostatism cu mâinile lăsate în jos de-a lungul corpului
Palparea se efectuează cu toate degetele mâinii
Bolnava se află în decubit dorsal cu membrele superioare elevate
Ţesutul glandular se comprimă între două mâini, ceea ce facilitează depistarea induraţiilor
Palparea se efectuează prin mişcări circulare apăsînd ţesutul glandular către peretele toracic
Palparea pulsului la nivelul arterei brahiale se efectuează în:
Fosa axilară, la marginea piloasă anterioară
Sulcus brahi medialis
Fosa cubitală, medial de tendonul bicepsului brahial
Regiunea laterală a fosetei supraclaviculare
Regiunea deltoidiană, în profunzimea ţesuturilor moi
Palparea pulsului pe artera femurală se efectuează în:
Punctul, localizat la hotarul treimii superioare şi medii a liniei, ce uneşte ombilicul şi spina iliaca anterioară superioară
Proiecţia canalului Hunter
Punctul, localizat cu 5 cm mai sus de marginea superioară a patelei
Punctul, localizat la hotarul treimii externe şi medii a ligamentului inghinal
Punctul, localizat la hotarul treimii interne şi medii a ligamentului inghinal
Palparea pulsului pe artera poplitee se efectuează:
În treimea inferioară a coapsei
În treimea superioară a gambei
În profunzimea fosei poplitee
Cu o mână
Cu două mâini
Palparea superficială a abdomenului permite stabilirea:
Lichidului liber în abdomen şi a semnelor de iritare a peritoneului
Locului de durere maximală şi a contracturii musculare
Locului de durere maximală şi a dimensiunilor porţilor herniale
Locului de durere maximală şi a semnelor de iritare a peritoneului
Prezenţei formaţiunilor de volum şi a semnelor de iritare a peritoneului
Panariţiul tendinos al cărora dintre degetele mâinii poate conduce către răspîndirea infecţiei spre spaţiul celuloadipos Pirogov-Parona al antebraţului?
Primul
Al doilea
Al treilea
Al patrulea
Al cincilea
Paraproctita este definită ca:
Inflamaţia acută a mucoasei rectului
Tromboza nodulilor hemoroidali
Hemoragia din rect
Infecţia bacteriană a pielii din regiunea perianală
Inflamaţia purulentă a ţesutului adipos din jurul rectului (pararectal)
Paronihia este definită drept colecţie purulentă localizată:
Sub placa unghială
În regiunea subunghială proximală
Pe suprafaţa palmară a falangei distale a degetului
În repliul periunghial
În repliul periunghial al degetului mare al plantei ca urmare a unghiei încarnate cu dezvoltarea consecutivă a inflamaţiei
Pătrunderea microflorei patogene în ţesuturile moi ale mâinii mai des se realizează:
Pe cale hematogenă
Prin bătături, fisuri ale pielii
Pe cale limfogenă
Împreună cu corpii străini mici (aşchii)
Din oasele infectate ale falangelor şi metacarpului
Pe care criterii se bazează diagnosticul de laborator al sepsisului sever?
Hemocultura pozitivă
Trombocitopenia < 100.000/ mm3
Nivelul elevat al citokinelor în sânge
Nivelul dublu elevat al enzimelor hepatice în sânge
Conţinutul sporit al procalcitoninei în serul sangvin
Pe care dintre criteriile enumerate se bazează diagnosticul clinic de sepsis sever?
Depistarea semnelor insuficienţei poliorganice
Evaluarea nivelului citokinelor în sânge
Depistarea hemoculturii sau uroculturii pozitive
Evidenţierea semnelor locale ale infecţiei chirurgicale
Depistarea criteriilor pozitive ale sindromului de răspuns inflamator sistemic (SIRS)
Pe ce se bazează diagnosticul paraclinic al tetanosului?
Datele metodelor de laborator şi instrumentale de examinare nu au valoare diagnostică
Creşterea bacililor după însămînţarea conţinutului din plagă pe medii anaerobe de cultură, cu incubarea timp de 48 ore
Evidenţierea bacililor gram-pozitivi în timpul microscopiei exudatului plăgii
Evidenţierea tetanospasminei în ţesuturile infectate prin analiză imunoenzimatică
Evidenţierea mtaboliţilor bacilului tetanic prin cromatografie gazo-lichidiană urgentă
Pe parcursul orei “de aur” după un traumatism grav prin aplicarea măsurilor curative oportune pot fi prevenite multiple decese, legate cu:
Leziunea sistemului nervos central
Lezarea oaselor extremităţilor şi ale bazinului
Insuficienţa poliorganică
Persistenţa hemoragiei
Complicaţiile septice
Pentru afectarea canceroasă a glandei mamare sunt caracteristice:
Simptomul “coajei de portocală”
Eliminările hemoragice din mamelon
Fluctuaţia
Retracţia pielii sau a mamelonului
Eliminările seroase din mamelon
Pentru care dintre patologiile abdominale este caracteristică iradierea durerii spre mijlocul regiunii sacrale?
Patologiile rectului
Patologiile uterului
Patologiile intestinului subţire
Patologiile pancreasului
Patologiile rinichilor şi ureterelor
Pentru care patologii chirurgicale acute ale organelor cavităţii abdominale sunt îndeosebi caracteristice setea şi xerostomia (senzaţia de uscăciune în gură)?
Peritonita difuză
Pancreatita acută
Colica apendiculară
Ruptura splinei cu hemoragie intraperitoneală
Ocluzia intestinală
Pentru care patologii este caracteristică sporirea treptată a intensităţii sindromului algic abdominal?
Eruperea anevrismului de aortă abdominală
Apendicita acută
Ulcerul perforat
Ocluzia intestinală tumorală
Anexita acută
Pentru ce patologie este caracteristic simptomul “hopa-mitică”?
Ruptura ficatului sau a splinei
Ocluzia intestinală prin strangulare
Sarcina extrauterină întreruptă
Pentru comoditatea descrierii simptomelor abdomenul este divizat în:
2 etaje, 6 regiuni
3 etaje, 9 regiuni
3 etaje, 6 regiuni
2 etaje, 9 regiuni
3 etaje, 3 regiuni