Semnele imagistice ale tromboemboliei arterei pulmonare includ:
Semnul ”pomului înmugurit”
Defecte de umplere la nivelul arterei pulmonare
Accentuarea locală a desenului pulmonar
Reducerea locală a desenului pulmonar
Obturarea completă a uneia din ramuri a arterei pulmonare, până la ”bont” al acestea
Care din semnele indicate pot fi detectate la radiografia standard a cutiei toracice în cazul tromboemboliei ramurilor arterei pulmonare:
Semnul ”fagurilor de miere”
Liniile Kerley
Semnul ”pomului înmugurit”
Semnul Hampton (cocoașă lui Hampton)
Semnul Westermark
Semnul imagistic direct al tromboemboliei arterei pulmonare este:
Prezența liniilor Kerley
Revărsatul pleural
Defectul de umplere la nivelul arterei pulmonare
Semnele imagistice indirecte ale tromboemboliei arterei pulmonare sunt:
Revărsatul pleural
Dilatarea și omogenizarea hilurilor pulmonare
Semnul Westermark
Semnul Hampton (cocoașă lui Hampton)
Defectul de umplere la nivelul arterei pulmonare
Pentru diagnosticarea tromboemboliei de artera pulmonară se folosește:
Termografia
Ultrasonografia
Scintigrafia pulmonară de ventilație-perfuzie
Angiografia pulmonară
Tomografia computerizată a cutiei toracice în regim angiografic
Reducerea locală a desenului pulmonar este caracteristica pentru:
Pneumonie
Atelectazie
Detresă respiratorie
Edemul pulmonar
Tromboembolia arterei pulmonare
Semnul radiologic cert în diagnosticul detresei respiratorie, față de edemul pulmonar este:
Prezența opacităților nodulare în câmpurile pulmonare
Reducerea desenului pulmonar
Lipsa semnelor de congestie venoasă pulmonară
Dilatarea și omogenizarea hilurilor pulmonare
Cerințele față de substanțele de contrast iodate sunt următoarele:
Substanţa de contrast trebuie să aibă o vâscozitate cât mai mare
Substanţa de contrast trebuie să aibă solubilitate înaltă în apă
Substanța de contrast trebuie să aibă osmolaritate scăzută
Substanţa de contrast trebuie să aibă o vâscozitate cât mai mică
Substanța de contrast trebuie să aibă osmolaritate înaltă
Substanțele de contrast hidrosolubile pot fi:
Cu eliminare urinară
Nonionice
Ionice
Preparatul radiofarmaceutic
Sulfatul de bariu
Substanțele de contrast hiperosmolare produc următoarele efecte negative:
Efect vasoconstrictor
Favorizează formarea trombelor
Scad fracția de ejecție a inimii
Efect vasodilatator
Reduc forța contracțiilor cordului
Care din afirmații sunt corecte:
Substanțele de contrast ionice sunt hidrofile
Substanțele de contrast nonionice sunt neutre din punct de vedere electric, sunt solubile în apă
Substanțele de contrast ionice se disociază în apă în particule numite ioni
Substanțele de contrast nonionice sunt hidrofile
Substanțele de contrast ionice sunt hidrofobe
Reacțiile minore la administrarea substanțelor de contrast sunt:
Fibrilație ventriculară
Spasm bronșic
Senzații de căldură
Edem facial
Grețuri
În cazul apariției a reacțiilor minore la administrarea substanțelor de contrast se efectuează:
Administrarea de glucocorticosteroizi
Administrarea de preparate antihistaminice
Internarea imediată a pacientului în secția de terapie intensivă
Tratament medicamentos peroral
Oprirea injectării substanței de contrast timp de aproximativ 20 – 30 secunde
În cazul apariției a reacțiilor severe la administrarea substanțelor de contrast sunt necesare următoarele măsuri:
Tratamentul medicamentos peroral
Pacientul necesită internare în secția de terapie intensivă
Administrarea de adrenalină subcutanat
Administrarea de oxygen
Oprirea temporară a injectării substanței de contrast pe un timp de aproximativ 20 – 30 secunde
Criterii de severitate în caz de tromboembolia ramurilor arterei pulmonare sunt:
Mărirea dimensiunilor atriilor
Micșorarea presiunii în cavitățile drepte ale cordului
Mărirea presiunii în cavitățile drepte ale cordului
Mărirea dimensiunilor ventriculului stâng, cu relația VD/VS<1
Mărirea dimensiunilor ventriculului drept, cu relația VD/VS>1
Metoda de investigație imagistică cea mai rapidă și rațională, care permite aprecierea gradului de severitate în caz de tromboembolia ramurilor arterei pulmonare este:
Angiopulmonografia
Tomografia computerizată în regim angiographic
Imagistica prin rezonanța magnetica
Scintigrafia de ventilație-perfuzie
Ecocardiografia
Semne radiologice, care pot fi depistate în caz de edem pulmonar interstițial, spre deosebire de congestie venoasă (preedem pulmonar), sunt:
Redistribuirea desenului pulmonar
Apariția exudatului pleural
Muftele peribronhiale
Linii Kerley
Opacități nodulare în câmpurile pulmonare
Aspectul radiologic de aripi de fluture:
Apare mai frecvent în caz de evoluția lentă a edemului alveolar
Apare mai frecvent la pacienții de vârsta senilă
Apare mai frecvent la pacienții tineri
Apare mai frecvent în caz de evoluția rapidă a edemului alveolar
Apare la 100% din pacienți cu edem pulmonar alveolar
În caz de edem pulmonar, tomografia computerizată poate releva următoarele semne:
Simptom de cale ferată
Exudat pleural
Aspect de faguri de miere
Aspect de sticla mată
Îngroșarea septurilor
Edemul pulmonar asimetric (unilateral sau cu predominare unilaterală) se poate dezvolta în caz de:
După reexpansionarea unui plămân
După inhalarea substanțelor toxice
Poziția pacientului în decubit dorsal (culcat pe spate) timp îndelungat
Poziția pacientului culcat pe o parte timp îndelungat
Dezvoltare acută de regurgitarea mitrală severă
Redistribuirea (cefalizarea) desenului pulmonar va fi detectată radiologic în caz de:
Tromboembolia ramurilor mici ale arterei pulmonare
Acumulare de lichid în cavitățile pleurale
Hipovolemie arterială pulmonară
Hipervolemie arterială pulmonară
Congestie venoasă pulmonară
Semnul radiologic Westermark se caracterizează prin:
Reducerea transparenței pulmonare
Îngustarea hilurilor pulmonare
Dilatarea hilului pulmonar proximal zonei de hipertransparență
Hipertransparența bilaterală simetrică
Hipertransparența localizată
În cazul suspiciunii de atrezie esofagiană, prima metoda imagistică de investigație, care se aplică, este:
Efectuarea radioscopiei esofagului fără substanță baritată
Efectuarea radiografiei esofagului fără substanță baritată
Efectuarea radiografiei esofagului cu substanță baritată
Efectuarea radiografiei cutiei toracice fără introducerea sondei în esofag
Efectuarea radiografiei cutiei toracice cu introducerea sondei în esofag
În cazul suspiciunii de hemoragie intraventriculara la noi născuți, prima metoda imagistică de investigație, care se aplică, este:
angiografia vaselor cerebrale
electroencefalografia
tomografia computerizată a craniului cu substanța de contrast
ultrasonografia
tomografia computerizată a craniului fără substanța de contrast
În diferite forme de atrezia esofagiană, radiografia abdominală simplă, efectuată la 6 ore postnatal poate arăta următoarele modificări:
Prezența nivelurilor hidro-aerice, situate periferic
Prezența nivelurilor hidro-aerice, situate central
Pneumoperitoneum
Absență conținutului aeric în ansele intestinale – abdomenul opac
Pneumatizarea excesivă a anselor intestinale