Semnele imagistice ale tromboemboliei arterei pulmonare includ:
 Semnul ”pomului înmugurit”
 Defecte de umplere la nivelul arterei pulmonare
 Accentuarea locală a desenului pulmonar
 Reducerea locală a desenului pulmonar
 Obturarea completă a uneia din ramuri a arterei pulmonare, până la ”bont” al acestea
Care din semnele indicate pot fi detectate la radiografia standard a cutiei toracice în cazul tromboemboliei ramurilor arterei pulmonare:
 Semnul ”fagurilor de miere”
 Liniile Kerley
 Semnul ”pomului înmugurit”
 Semnul Hampton (cocoașă lui Hampton)
 Semnul Westermark
Semnul imagistic direct al tromboemboliei arterei pulmonare este:
 Prezența liniilor Kerley
 Revărsatul pleural
 Defectul de umplere la nivelul arterei pulmonare
Semnele imagistice indirecte ale tromboemboliei arterei pulmonare sunt:
 Revărsatul pleural
 Dilatarea și omogenizarea hilurilor pulmonare
 Semnul Westermark
 Semnul Hampton (cocoașă lui Hampton)
 Defectul de umplere la nivelul arterei pulmonare
Pentru diagnosticarea tromboemboliei de artera pulmonară se folosește:
 Termografia
 Ultrasonografia
 Scintigrafia pulmonară de ventilație-perfuzie
 Angiografia pulmonară
 Tomografia computerizată a cutiei toracice în regim angiografic
Reducerea locală a desenului pulmonar este caracteristica pentru:
 Pneumonie
 Atelectazie
 Detresă respiratorie
 Edemul pulmonar
 Tromboembolia arterei pulmonare
Semnul radiologic cert în diagnosticul detresei respiratorie, față de edemul pulmonar este:
 Prezența opacităților nodulare în câmpurile pulmonare
 Reducerea desenului pulmonar
 Lipsa semnelor de congestie venoasă pulmonară
 Dilatarea și omogenizarea hilurilor pulmonare
Cerințele față de substanțele de contrast iodate sunt următoarele:
 Substanţa de contrast trebuie să aibă o vâscozitate cât mai mare
 Substanţa de contrast trebuie să aibă solubilitate înaltă în apă
 Substanța de contrast trebuie să aibă osmolaritate scăzută
 Substanţa de contrast trebuie să aibă o vâscozitate cât mai mică
 Substanța de contrast trebuie să aibă osmolaritate înaltă
Substanțele de contrast hidrosolubile pot fi:
 Cu eliminare urinară
 Nonionice
 Ionice
 Preparatul radiofarmaceutic
 Sulfatul de bariu
Substanțele de contrast hiperosmolare produc următoarele efecte negative:
 Efect vasoconstrictor
 Favorizează formarea trombelor
 Scad fracția de ejecție a inimii
 Efect vasodilatator
 Reduc forța contracțiilor cordului
Care din afirmații sunt corecte:
 Substanțele de contrast ionice sunt hidrofile
 Substanțele de contrast nonionice sunt neutre din punct de vedere electric, sunt solubile în apă
 Substanțele de contrast ionice se disociază în apă în particule numite ioni
 Substanțele de contrast nonionice sunt hidrofile
 Substanțele de contrast ionice sunt hidrofobe
Reacțiile minore la administrarea substanțelor de contrast sunt:
 Fibrilație ventriculară
 Spasm bronșic
 Senzații de căldură
 Edem facial
 Grețuri
În cazul apariției a reacțiilor minore la administrarea substanțelor de contrast se efectuează:
 Administrarea de glucocorticosteroizi
 Administrarea de preparate antihistaminice
 Internarea imediată a pacientului în secția de terapie intensivă
 Tratament medicamentos peroral
 Oprirea injectării substanței de contrast timp de aproximativ 20 – 30 secunde
În cazul apariției a reacțiilor severe la administrarea substanțelor de contrast sunt necesare următoarele măsuri:
 Tratamentul medicamentos peroral
 Pacientul necesită internare în secția de terapie intensivă
 Administrarea de adrenalină subcutanat
 Administrarea de oxygen
 Oprirea temporară a injectării substanței de contrast pe un timp de aproximativ 20 – 30 secunde
Criterii de severitate în caz de tromboembolia ramurilor arterei pulmonare sunt:
 Mărirea dimensiunilor atriilor
 Micșorarea presiunii în cavitățile drepte ale cordului
 Mărirea presiunii în cavitățile drepte ale cordului
 Mărirea dimensiunilor ventriculului stâng, cu relația VD/VS<1
 Mărirea dimensiunilor ventriculului drept, cu relația VD/VS>1
Metoda de investigație imagistică cea mai rapidă și rațională, care permite aprecierea gradului de severitate în caz de tromboembolia ramurilor arterei pulmonare este:
 Angiopulmonografia
 Tomografia computerizată în regim angiographic
 Imagistica prin rezonanța magnetica
 Scintigrafia de ventilație-perfuzie
 Ecocardiografia
Semne radiologice, care pot fi depistate în caz de edem pulmonar interstițial, spre deosebire de congestie venoasă (preedem pulmonar), sunt:
 Redistribuirea desenului pulmonar
 Apariția exudatului pleural
 Muftele peribronhiale
 Linii Kerley
 Opacități nodulare în câmpurile pulmonare
Aspectul radiologic de aripi de fluture:
 Apare mai frecvent în caz de evoluția lentă a edemului alveolar
 Apare mai frecvent la pacienții de vârsta senilă
 Apare mai frecvent la pacienții tineri
 Apare mai frecvent în caz de evoluția rapidă a edemului alveolar
 Apare la 100% din pacienți cu edem pulmonar alveolar
În caz de edem pulmonar, tomografia computerizată poate releva următoarele semne:
 Simptom de cale ferată
 Exudat pleural
 Aspect de faguri de miere
 Aspect de sticla mată
 Îngroșarea septurilor
Edemul pulmonar asimetric (unilateral sau cu predominare unilaterală) se poate dezvolta în caz de:
 După reexpansionarea unui plămân
 După inhalarea substanțelor toxice
 Poziția pacientului în decubit dorsal (culcat pe spate) timp îndelungat
 Poziția pacientului culcat pe o parte timp îndelungat
 Dezvoltare acută de regurgitarea mitrală severă
Redistribuirea (cefalizarea) desenului pulmonar va fi detectată radiologic în caz de:
 Tromboembolia ramurilor mici ale arterei pulmonare
 Acumulare de lichid în cavitățile pleurale
 Hipovolemie arterială pulmonară
 Hipervolemie arterială pulmonară
 Congestie venoasă pulmonară
Semnul radiologic Westermark se caracterizează prin:
 Reducerea transparenței pulmonare
 Îngustarea hilurilor pulmonare
 Dilatarea hilului pulmonar proximal zonei de hipertransparență
 Hipertransparența bilaterală simetrică
 Hipertransparența localizată
În cazul suspiciunii de atrezie esofagiană, prima metoda imagistică de investigație, care se aplică, este:
 Efectuarea radioscopiei esofagului fără substanță baritată
 Efectuarea radiografiei esofagului fără substanță baritată
 Efectuarea radiografiei esofagului cu substanță baritată
 Efectuarea radiografiei cutiei toracice fără introducerea sondei în esofag
 Efectuarea radiografiei cutiei toracice cu introducerea sondei în esofag
În cazul suspiciunii de hemoragie intraventriculara la noi născuți, prima metoda imagistică de investigație, care se aplică, este:
 angiografia vaselor cerebrale
electroencefalografia
 tomografia computerizată a craniului cu substanța de contrast
 ultrasonografia
 tomografia computerizată a craniului fără substanța de contrast
În diferite forme de atrezia esofagiană, radiografia abdominală simplă, efectuată la 6 ore postnatal poate arăta următoarele modificări:
 Prezența nivelurilor hidro-aerice, situate periferic
 Prezența nivelurilor hidro-aerice, situate central
 Pneumoperitoneum
 Absență conținutului aeric în ansele intestinale – abdomenul opac
 Pneumatizarea excesivă a anselor intestinale