1.CS. Sindromul esofagian cuprinde următoarele semne, exceptând:
A regurgitatii
B sialoree
C sughiţ
D disfagie
E dureri retrosternale
2.CS. Disfagia paradoxală caracterizează:
A tumori esofagiene benigne
B cancerul esofagian
C diverticulii esofagieni
D stenozele esofagiene peptice
E acalazia cardiei
3.CS. Care din explorările următoare poate evidenţia cel mai exact refluxul gastroesofagian?
A endoscopia
B esofagomanometria
C tranzitul baritat eso-gastric
D scintigrafia esofagiana
E pH-metria esofagiana
4.CS. Ruptura spontană a esofagului se determină prin următoarele semne, exceptând:
A durere violenta retrosternala la deglutitie
B voce nazala
C emfizem subcutan cervical
D disfagie paradoxală
E hidropneumatorax
5.CS. Care este cea mai frecventă complicaţie a diverticului Zenker?
A hemoragia
B perforatia
C malignizarea
D complicaţiile pulmonare
E flegmonul peridiverticular
6.CS. Care afirmaţie referitoare la diverticulul Zenker este falsă?
A este un diverticul de pulsiune
B se localizează în 1/3 inferioară a esofagului
C se poate rupe in timpul manevrelor endoscopice
D peretele diverticulului este constituit din mucoasa
E se opereaza numai daca este simptomatic
7.CS. Care este complicaţia cea mai frecventă a ulcerului esofagian?
B perforaţia
C stenoza
D malignizarea
E complicaţiile pulmonare
8.CS. Mediastinita acută supurată este determinată cel mai frecvent de ruptura :
A traheei
B anevrismului aortic
C esofagului
D abcesului subfrenic
E abcesului perinefral
9.CS. Care afirmatie referitor la diverticul epifrenic nu este exactă?
A este insoţit de reflux gastro-esofagian
B este un diverticul de tractiune
C se poate confunda cu hernia hiatală
D poate fi mai mare decât diverticulul bifurcaţional
E se poate însoţi de alte boli esofagiene
10.CS. Stenozele esofagiene postcaustice se caracterizează prin următoarele, exceptând:
A sunt multiple şi etajate
B sunt excentrice
C se situează la nivelul strâmtorilor anatomice esofagiene
D intereseazâ numai mucoasa
E se pot însoţi de stenoza pilorică
11.CS. Sindromul Mallori Weiss se datorează:
A ulcerului eofagian hemoragic
B varicelor esofagiene rupte
C diverticulului epifrenic cu hemoragie
D fisurii mucoasei joncţiunii eso-gastrice
E herniei hiatale
12.CS. Care este cea mai frecventă tumoră benignă esofagiană?
A adenomul
B hemangiomul
C fibromul
D lipomul
E leiomiomul
13.CS. Scopul esenţial al operaţiei în hernia hiatală cu esofagită este:
A lichidarea sacului herniar
B inchiderea orificiului hiatal
C suprimarea refluxului gastro-esofagian
D alungirea esofagului
E reducerea secreţiei gastrice
14.CS. Leziunile traumatice esofagiene diagnosticate tardiv se tratează prin:
A excluderea bilaterală a esofagului, drenaj mediastinal, antibiotice, plastie secundară
B antibiotice
C sutura chirurgicala
D gastrostomie
E esofagoplastie imediata
15.CS. Tratamentul de elecţie în acalazia cardiei constă în:
A bypas esogastric
B vagotomie tronculară cu piloroplastie
C esofagectomie cu plastie imediată
D cardiomiotomie extramucoasă asociată cu o intervenţie antireflux
E operaţia Nissen
16.CS. Urmatoarele circumstanţe pot antrena un reflux gastro-esofagian, exceptând:
A diverticulul Zenker
B hernia hiatală prin alunecare
C gastrectomia polară superioară
D brahiesofagul
E scăderea presiunii sfincterului esofagian inferior
17.CS. Care afirmaţie referitoare la esofagita toxică corozivă este falsă?
A nu se însoţeşte de leziuni gastrice
B este secundară ingestiei de alcaline
C poate evolua spre o stenoză esofagiană
D este secundară ingestiei de substanţe acide
E se însoţeşte destrucţia epiteliului
18.CS. Ce afirmaţie referitoare la acalazia cardiei este exactă?
A presiunea sfincterului esofagian inferior este ridicată
B se complică frecvent cu diverticuloză
C vărsăturile sunt incoercibile
D endoscopia este unica metodă care precizează diagnosticul
E se asociază cu tumori extradigestive
19.CS. In acalazia cardiei persistă următoarele semne clinice cu excepţia:
A disfagiei frecvent paradoxale
B rolul declanşator al emoţiilor
C vărsăturile sunt frecvente
D evoluţie capricioasă
E este posibilă malignizarea
20.CS. Metoda curativă de elecţie în perforaţia segmentului cervical esofagian este:
A sonda gastrică cu antibioticoterapie
B regim de pat cu antibioticoterapie
C suturarea defectului, drenarea mediyastinului, antibioticoterapia
D rezecţia esofagului cu plastie, folosind colonul
E plombaj endoscopic al defectului
21.CS. Tratamentul de elecţie în acalazia cardiei gr. I-II este:
A spazmolitice
B dilatarea instrumentală a sfincterului esofagian inferior
C esofagomiotomia
D sedarea bolnavului
E dieta în asociere cu neurotropice
22.CS. Criteriile radiologice în cardiospasm includ următoarele, cu excepţia:
A îngustare conică in segmentul cardial
B dilatare suprastenotică
C relieful pliurilor este păstrat
D se asociază cu reflux duodeno-gastral
E deschiderea cardiei in gradul I
23.CS. Factorul declanşator în cardiospasm este:
A combustiile
B refluxul gastro-esofagian
C dereglările sistemului nervos central şi vegetativ
D anomaliile de dezvoltare
E pirozisul
24.CS. Lungimea medie a esofagului este de:
A 18 cm
B 21 cm.
C 25 cm,
D 28 cm.
E 32 cm
25.CS. Calibrul esofagului este îngustat de:
A 3 strâmtori
B 4 sfinctere
C arcul aortei
D trunchiul limfatic toracic
E vena hemiazigos
26.CS. Funcţia principală a esofagului este:
A eliberarea cavităţii bucale de secreţiile glandelor salivare
B de a lubrifia alimentele cu secretul mucoasei esofagiene
C conducerea bolului alimentar în stomac
D de a asigura elibera aerul înghiţit din stomac
E de a asigura producerea vomelor
27.CS. Ulcerul Barret este definit de:
A scăderea pH-ului esofagian
B leziuni termice şi corozive
C metaplazie prin celule cilindrice de mucoasă gastricâ
D perforaţie de corp străin
E reflux gastro-esofagian
28.CM. „Gura esofagului” este situată:
A la nivelul vertebrei a III cervicale
B la distanţa de 14-17 cm de la marginea anterioară a incizivilori superiori
C la nivelul bifurcaţiei traheei
D la distanţa de 10-12 cm de la marginea anterioară a incizivilor inferiori
E la nivelul vertebrei VI cervicale
29.CM. Sindromului Boerhaave este caracteristic:
A ruptură postemică la nivelul esofagului distal
B mediastinită acută
C defect liniar de mucoasă în regiunea cardială cu hemoragie
D defans muscular abdominal
E prezenţa gazului sub diafragm la radiografia de panoramă a abdomenului
30.CM. Semnele radiologice ale acalaziei cardiei sunt:
A îngustarea esofagului la nivelul sfincterului inferior esofagian
B îngustări segmentare localizate pe traiectul esofagului
C semnul „cozii de şoricel”
D dilatare suprastenotică în formă de „pâlnie” a esofagului
E lipsa sincronizării deschiderii sfincterului inferior esofagian cu deglutiţia
31.CM. Tratamentul dilatator în acalazie este indicat în caz de:
A stadiul I al acalaziei
B stadiul II al acalaziei
C stadiul III al acalaziei
D stadiul IV al acalaziei
E în toate cazurile
32.CM. Tratamentul chirurgical al acalaziei are următoarele obiective:
A cardiomiotomia extramucoasă
B crurorafie posterioară
C vagotomie tronculară
D fundoplicaţie
E rezecţie de esofag
33.CM. Numiţi mecanismele ce împiedică refluxarea conţinutului gastric în esofag
A contracţiile tonice ale sfincterului inferior esofagian
B gradientului dintre presiunea toracică şi cea abdominală
C reflexul deschiderii cardiei la deglutiţie
D unghiul His
E valva Gubarev
34.CM. Ulcerul peptic esofagian poate fi cauzat de:
A refluxul gastroesofagian
B herniile hiatului esofagian al diafragmului
C brahiesofagul
D acalazia esofagului
E invazia de Helicobacter pilori
35.CM. Diverticulii esofagieni se întâlnesc mai des:
A la bărbaţi
B la femei
C până la 30 ani
D după 50 ani
E pe segmentul toracic al esofagului
36.CM. După localizare se disting diverticuli esofagieni
A faringoesofagieni
B supraaortici
C bifurcaţionali
D epifrenici
E cardiali
37.CM. Numiţi particularităţile distinctive ale diverticului Zenker:
A este localizat pe peretele anterior la trecerea faringelui în esofag
B este un diverticul tracţional
C presiunea mărită şi discordanţa contracţiilor musculare sunt cauzele formării diverticului
D necesită diverticulectomie
E poate fi rezolvat prin invaginare
38.CM. Pentru diverticulii bifurcaţionali este caracteristic:
A rupere în trahee
B dureri retrosternale
C defans muscular abdominal
D este prezent semnul „şnuruirii ghetelor"
E mai des au clinică mută
39.CM. Diagnosticul diverticulelor esofagului se va face prin:
A tomografie computerizată
B radioscopia esofagului cu masă baritată
C fibroesofagoscopie
D pH – metrie esofagiană
E manometrie esofagiană
40.CM. Tratamentului conservator vor fi supuşi diverticulele esofagului:
A tracţionali
B epifrenali
C mici
D fără complicaţii
E asociaţi cu reflux gastro-esofagian